Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.
Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.
Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)
Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)
*********************************************************
Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************
Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.
Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!
Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.
CAZARE IEFTINĂ 80 lei - 20 euro. Adică dacă eşti străin trebuie să plăteşti mai mult.
Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.
Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?
Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.
Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.
No comments:
Post a Comment