Voiam sa scriu despre Franta vs Anglia.
despre dorintele imense.
despre oamenii adevarati.
E ciudat sa compar Rouenul cu Londra. dar e despre oameni si prima mea impresie.
La Rouen purtam niste blugi pe care ii purtam acasa in curte. Nu pe strada. Erau largi si cu talie inalta. I-am purtat insa mult la Rouen. In oras la noi si chiar si pe acasa port sutien. N-as vrea sa apara cineva si sa ma vada fara. In Rouen in foarte putine zile l-am purtat. Ieseam la plimbare sau la cumparaturi sau in parc, sau pe banca de unde vedeam tot orasul. Asa cum eram eu. :)
La Rouen m-am simtit incredibil. Pentru ca toate tipele erau plate. Niciuna nu purta colanti pe post de pantaloni si sanii niciuneia nu se revarsau peste tricouri. In magazinele cu lenjerie, primele marimi vandute erau A si B. Rar de la C incolo. Oamenii erau calzi, normali, simpli si frumosi.
Iar atractia si-o aratau, persoanele de sex opus in dormitorul lor. Fara gesturi in public. de ajunsesem sa ma intreb care natie a inventat ... sarutul frantuzesc.
daca va doriti o calatorie intr-un oras minunat, alegeti Rouenul.
Noaptea arata asa
Pantalonii largi si tricoul fara "imbunatatiri" pe dedesubt.
Minunatele Macarons
Sena. La Rouen, in Sena a fost aruncata acum sute de ani cenusa femeii-erou Ioana d Arc
Total altceva fata de Franta!
Am simtit atat de mult ca apartin Frantei si imi e atat de dor sa privesc Rouenul de sus! Rouenul in care se poarta balerini, haine comode, in care femeile nu-s siliconate si in care totu-i atat de ...dulce!
**********************************
despre dorintele imense ce sa zic? Imi doresc lucruri de multe ori ciudate. Si din atata dorinta de a se intampla dorinta se transforma in nimic.
Mi-am dorit sa cunosc un om. Foarte mult mi-am dorit. La inceput pentru ca visam sa "biciclim". In traducere omului-i placea Franta. Franta la inceputul verii, FRanta la sfarsitul verii, Franta oricand. Imi imaginam o conexiune perfecta la internet, niste biciclete si cam atat. Cu un google maps pe care bifam fiecare sat din sudul Frantei prin care treceam si un cont de facebook pe care postam zeci de poze cu lavanda. Sau...culturi de vita de vie.
Mda pe om nu il cunosteam.
Pe bicicleta nu pot merge. dar ce conteaza? Era dorinta mea! Si era imaginatia mea. In care orice era posibil.
Vreo 2 ani mai tarziu s-a ivit oportunitatea. Franta. Impreuna. doar ca se mai adaugau cateva lucruri. Cel putin inca o persoana in plus. Si o decizie pe care credeam ca vreau sa o iau. Pe care n-am mai luat-o si imi pare bine! Rouenul si orice sat din Franta s-a transformat in Sibiu. "Biciclim" prin Sibiu! Spuneam. Si daca era nevoie sa alerg noaptea goala intr-un parc din Sibiu pentru ca apoi sa iesim la o tura de biciclete sau un suc in :Piata Mica/Mare era perfect. N-am facut-o nici pe-asta.
Am tinut insa legatura cu el. Nu stiu daca are prieteni multi sau putini dar clar e un prieten adevarat pentru fiecare dintre ei. Si oricine si-ar dori pe cineva ca el. Pe zi ce trecea culmea tot imi doream asta. Sa il cunosc. Am renuntat la Franta si la Sibiu si la nu mai stiu ce oras. Am facut un targ. Eu am oferit ceva el a promis ca ne vedem cu prima ocazie. Si apoi, usor, usor am realizat ca pe om nu l-as putea lua cu niste maini puternice pe sus si aseza in Rouen.
Omul are calitati multe, se poarta dragut, nu te face sa te simti ciudat sau penibil dar el e din Londra. El e fix genul barbatului vazut in apropierea palatului. Nu o sa zic ca nu imi mai doresc sa il cunosc. O sa zic ca a fost cel mai minunat om pe care l-as fy putut cunoaste. Si ca a ramas un om care...imi doresc sa vad cum e in realitate. ATAT!
********************************
despre oamenii adevarati? Cel mai adevarat om (desi adevarat nu are grad de comparatie) a fost Alex. Nu stiu daca 10 lei il transforma in barbat adevarat. Si nici daca o inaltime de 1.95 il transforma in asa ceva. Nici macar o viteza de 140 de km/h. dar o anumita prestanta si siguranta da.
Mda a dat dovada ca are si defecte. dar cine nu are?
L-am intalnit in luna despre care atat meteorologii cat si credinta populara zic ca-i cea mai calduroasa. Luna lui Cuptor -Iulie.
Intr-o zi de iulie asadar, pe o caldura incredibila imi zice ca ne vedem in Targoviste. El nu stia orasul. Ne vedem in fata Tribunalului zic eu. Am o masina rosie cu numar de Galati zice el. Ajung cand el mai avea 20 de km pana la Tgv. Lesinata de caldura si sete am zis sa ma abtin. Si sa nu traversez pentru a cumpara apa. daca omu trece intre timp si nu ma vede?
O masina rosie se apropie. Cu numar de GL. Vaaai dar ce masina! Nu puteam urca in ea! Nu imi plac astea...scumpe. Era un VW Passat. Opreste, se intinde, deschide usa si ma invita sa intru.
SERIOS? doamne! Eram speriata de bombe la vremea aia. Nu imi inspira incredere un tip mai mic ca varsta decat mine care conduce. Am sarit totusi repede in masina. Am zis Ana!!!. El Alex imi pare bine si intreaba. Iti e sete?
daca imi era sete? Aproape ca tineam precum cainii limba afara din gura.
Vad o sticla de apa minerala desfacuta deja.
Ah, nu. Zic eu. Am vrut sa cumpar ceva sa beau dar m am gandit ca poate treci si nu ma vezi eu fiind in magazin.
Am eu apa zice el. Ma gandeam ca o sa iti fie sete. Am cumparat de pe drum.
Hmmm nu ma omor cu apa minerala de fapt. (pe naiba. Prefer sa mor de sete si apa minerala nu beau. dar am zis sa ma exprim mai dragut)
Ma asteptam sa zici asta. Femeilor nu le place in mod deosebit apa minerala. Voua va place apa plata. Tocmai de-aia am si cumparat apa plata zice el intinzandu-se sa ia sticla de pe bancheta din spate.
Mda mi s-a parut foarte frumos. din spate a mai luat si o cutie cu bombonele Milka. Mi-ai povestit la un moment dat ca nu poti rezista fara ciocolata. de obicei cumpar flori dar ma gandeam ca fara flori sigur poti rezista - spune el razand.
Eu eram inca socata. 1. Nu imi place sa primesc lucruri de-astea. 2. Eram de fapt impresionata. Stia ca i-am zis nu stiu cand despre preferinta pt ciocolata. S-a gandit ca o sa fiu lesinata de sete, ca femeilor nu le place apa minerala...
In masina aerul conditionat te facea sa te simti ca o printesa.
Tipul...pai si tipul arata misto. Aproape 2 m, fara sa fie genul slab, omul pe care ti-l poti imagina cu usurinta "barbat de cariera". Intr-un costum din bumbac. Culoarea alba cu niste margini bleumarin. Pantalonul fiind scurt. La unul din geamurile din spate, pe un umeras se "odihnea" un costum de om serios. Inchis la culoare. Venea de la interviul pentru o bursa.
Pe unde trebuie sa mergem ca sa gasesc o parcare? ma intreaba el.
Parcare? Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva. In mintea mea era un gol total. Pai, nu stiu. Habar n-am. Parcarea de la XXL e ok!!! zic tot eu.
Nu! Parcarea respectiva nu a fost geniala. Nu era niciun colt de umbra. Cateva ore mai tarziu am realizat ca nu se poate sta in masina aia :)
Ne-am plimbat prin parc, am povestit. El mi-a zis cam ce a auzit despre mine. :) Si ajungem in centrul vechi. Care nu arata la vremea aia la fel de bine ca acum. Prin zona dam nas in nas cu EL. Un tip care pana in urma cu 2-3 luni imi placuse. Care si el ma placuse dar care era cu altcineva acum. Om destept care stie sa ii citeasca pe cei din jur, care are o pasiune pentru simboluri, semne, lucruri oculte. Nu s-a asteptat sa ma vada alaturi de un om ca Alex.
Mai tarziu avea sa ma felicite pentru gusturile extraordinare in materie de reprezentanti ai sexului opus. Tipul de langa mine reusise sa ii transmita masculinitate, seriozitate, inteligenta, siguranta, putere.
Hmm ce mai e de vazut...Poate barajul de langa orasul meu natal - ii zic.
Ne urcam in masina si sustinand ca vrea sa vada cum arata celebrul meu oras :)) pornim spre partea de nord a judetului. Vreau sa ma urc in masina si ma atentioneaza repede: Nu, nu intra e foarte cald! O sa pornesc motorul pentru a porni si aerul conditionat. din cand in cand verifica temperatura. Apoi am plecat. Muzica? Melodii vechi. BZN, Modern Talking, Abba. Incantator. Si un arc ce arata atingerea a 140 de km/h. Ajungem la baraj, radem, vorbim, imi povesteste ca urmeaza sa plece la master in strainatate. Apoi vorbeste de RACHETI.
Eu incep sa imi pun intrebari. Ce-i aia RACHETI?
El continua sa vorbeasca. A trebuit sa il intrerup si sa cer detalii. Nu mai auzisem in viata mea cuvantul.
Odata urcati in masina am inceput sa povestesc despre delft. Ca imi doresc ca la un moment dat sa ajung acolo si sa admir pictura ce o intruchipeaza pe Femeia cu cercel de perla. Imi spune ca as fy avut ocazia. Ca am cam ratat-o dar cine stie. Poate o sa o mai am. :)
Am mai mers 10 km. Aici stau eu. Aici e centrul...
Stai asa, asta e orasul in care stai tu? Si chestia asta e centrul? Asta e oras sau sat? Auzisem ca nu e cine stie ce dar e mult sub asteptari!!!
Am mers pana la iesire din oras. A vrut sa ii fac niste poze acolo. Ne-am intors. Mi-am luat o rochita rosie larguta care i-a placut mai mult decat blugii aia gri skinny si tricoul galben. Prinsesem curaj.
Te superi daca mergem la cariera? Se vede mai frumos orasul! de fapt n a fost prea impresionat.
Si? Cum iti par formele mele? Il intreb! Excelam si eu fizic la ceva. Imi placeau picioarele si posteriorul. Nu eram inca la varsta la care sa realizez care-s cu adevarat plusurile.
Formele? ma intreaba el. Nu am fost atent! - a incercat el sa continue ca un gentleman.
Eu am insistat si a zis ca arat ok. Nu incredibil ci ok si atat :)
Omu a venit de la Bucuresti. Atata benzina consumata. L-am adus si pana in partea de nord a judetului. Pizza o platesc eu! mi-am zis.
Crezi ca e ok sa mergem in orasul X (cel cu barajul) si sa mancam ceva? Mi-a zis ca si lui ii era foame si chiar voia sa vina cu ideea asta.
Ok dar eu sunt cea care face cinste am insistat! Nici n-a vrut sa auda. dar pentru a scapa de gura mea a zis ca e ok. Apoi am insistat ca de acolo voi lua un maxi taxi pana acasa. Nu avea rost sa mai faca iar drumul pentru a ma duce pe mine acasa.
Sunt 10 km pana acasa la tine! Nu e pierdere nici de timp nici de bani sa te duc acasa!
Am comandat pizza. Nu stiu ce apa/suc a baut el. Eu eram in perioada de Santal de portocale rosii de Sicilia. Inainte de a incepe sa mancam el a plecat sa se spele pe maini! (mai are grija si de igiena pe deasupra)
Se intoarce si se arata incantat de mirosul sapunului lichid. Si mirat de ... mine.
Esti cu totul altfel de persoana fata de toate celalalte pe care le cunosc! Niciuna nu a mai insistat sa achite nota. Si niciuna nu consuma bauturi nealcoolice. Ma asteptam sa comanzi un cocktail alcoolic ceva.
Hmm nu...eu nu consum alcool.:)
La un moment dat suna telefonul. Mama lui. Ii zice ca da, e bine. E in locul X si mananca.
Timp in care eu fac semn chelneritei sa aduca nota. Nu intelegeam de ce se preface ca nu ma vede.
El inchide telefonul si zice. Nu mai face semn. Nota am platit-o deja.
Pai...cand ai platit?
Cand am mers la toaleta am trecut si am si platit!
Pana acasa i-am facut capul calendar. Promisese ca ma lasa sa platesc eu:)
de ce e barbatul adevarat? Nu pentru ca are bani de benzina si nici de pizza. Are o suma de calitati care adunate il fac sa fie misto!
Mda, astfel de oameni sa tot cunosti. :)
No comments:
Post a Comment