...

Am cunoscut acolo alti oameni. Si cu toate ca, inainte de a pleca din Romania ma-ntrebam "Si cui voi mai spune eu pe strada si la magazine "Buna" ", n-am avut probleme mari. Caci am avut pe cine saluta acolo :)
Pana si romanii de-acolo au fost altfel. 
Adrian a fost special. M-a ajutat enorm, m-a invatat lucruri, am ras...cand ca odata ce ma voi muta in Bucuresti imi voi dori sa mai discutam:)
Raluca a fost foarte sociabila si scumpa. Ne-am petrecut ore intregi prin mall, am probat haine, am ras :)
Cristina e fosta sotie a unuia dintre profii mei - cel care-a fost foarte apropiat de studenti. Pot spune ca se cunoaste omul cu studii :) care poate trai si iubi lucruri frumoase in moduri frumoase.
Ionut si Andreea, cu a lor relatie de ceva ani buni m-au facut sa-mi doresc o relatie....relatie pe care am numit-o "iPhone 4":)

Mi-a placut orasul. Orasul de jos, strabatut de Sena: Rouen. Dar si cel in care-am locuit si invatat Mont Saint Aignan - aflat la 2 statii de orasul propriu-zis. Colega venita de la Cluj insa  era foarte dezamagita de oras "Cum domne, sa fie peste tot inchis la ora 22? Sa nu iesi intr-un loc sa mananci! Nici restaurant, Mc sau orice altceva!" (eu n-am avut probleme. Nu mancam la ora aia)
E un oras altfel in comparatie cu orasele astea declarate...orase in anii `60.:) E unul dintre orasele prospere ale Evului Mediu.

Si, fiind primul loc aflat foarteee departe in care-am mers singura (si in care n-am murit:) ) fara sa cunosc prea multe lucruri (din nou multumiri lui Adrian:) care mi-a oferit informatiile necesare), am invatat ca POT SA MERG ORIUNDE IMI DORESC singura. Caci clar, nu ma omoara si nici nu ma mananca nimeni :) (Lucru pus in practica vara trecuta cand am plecat spre vestul tarii. Singura. Noaptea. Fara sa stiu unde merg. :) )

Franta

Probabil multe postari vor fi despre Franta. A fost primul loc nou, care nu s-a numit Romania pe care l-am vizitat si momentan a primit titlul de "Cel mai frumos loc din lume" :)
Sunt o persoana care se afla la granita intre adaptabila, sociabila si deschisa vs greu adaptabila, speriata, timida :)

Am hotarat sa plec dintr-o intamplare. De obicei spun "Mi-ar placea sa merg in Elvetia, Germania, Suedia, Finlanda, Austria bla bla bla". Si nu, nu merg. Asa a fost si cu Franta doar c-a intervenit ... "ceva":) De obicei nu tin sa impresionez insa dorindu-mi intr-una din seri sa impresionez pe cineva am spus: "As putea sa plec cu o bursa in Franta". Atat mi-a fost caci persoana in cauza m-a sustinut si incurajat. Iar inapoi nu puteam sa mai dau.

Testele se apropiau iar eu imi luasem gandul de la multe lucruri. Inclusiv de la Franta. Pana in momentul in care mergand cu niste colegi la Diham s-au intamplat lucruri atat de urate incat mi-am spus NU VREAU SA MAI STAU AICI! Si-am dat testele si le-am si luat.

Ma intreb acum De ce n-am ramas si semestrul II in Franta? Dar ma gandesc degeaba pentru ca nu gasesc un raspuns. Daca timpul m-ar readuce in perioada in care-am fost acolo clar as lua aceeasi decizie: de a sta un singur semestru. Acum insa ma gandesc ca nu muream daca mai stateam cateva luni:)