Aveam casete video iar una dintre ele era cu Heidi. Nu mi-a placut niciodata in mod special desenul insa mi-a placut ciocolata :) Si asociam ciocolata cu doua locuri: Alpii elvetieni si Munchenul (in copilarie credeam ca Munchen e in Elvetia si ca-i orasul de ciocolata. 15 ani mai tarziu avea sa-mi para rau ca nu-mi petrec un weekend de vara in orasul nemtesc de...ciocolata:) )
Elvetia a fost marea mea dragoste.
Egiptul a venit odata cu cel mai destept coleg din clasa. Atunci cand Discovery-ul a devenit mai important decat erau casetele video si Cartoon Network:) Chiar ieri imi aminteam cu o profesoara de el si realizam cat de destept putea sa fie. La matematica, la romana, la stiinte la orice el stia inaintea tuturor lectia, avea o gramada de informatii, era un elev minune. Iar intrebarea pe care o adresa invatatoarea "Ce vreti sa deveniti cand veti fi mari" primea de fiecare data raspunsuri asemanatoare: politist, pompieri, medic, invatator. Eeee dar el, cel mai destept spunea ARHEOLOG! La inceput nimeni nu stia ce naiba-i aia "arheolog". El era pasionat de emisiunile de pe Discovery. De istoria Egiptului Antic. Si cuvantul asta "arheolog" m-a surprins atat de tare incat am devenit, la randu-mi privitoarea postului. Si indragostita de Egipt si misterele lui. De dezvoltarea atat de timpurie si bogatie.
In fine. Sunt atat de multe tari in lumea asta incat mi-am spus (cu mult inaintea primei mele iesiri din Romania) ca nu voi vizita niciodata aceeasi tara.
Si-am plecat in Franta. Nu-mi dorisem sa ajung in tara asta. Singurul lucru care ma atrasese candva fusese inainte de clasa I. Cand gasisem un manual de clasa a IIa de franceza cu niste personaje atat de dragute incat presupusesem ca si tara e pe masura manualului (Roro pelicanul, Fifi la fourmi, veverita aia draguta, Daniel care a spart geamul, stiti, nu?:) ).
(asta adica)
Inainte de Franta am avut sansa de a ajunge in Germania. Nu am ajuns. Mi-a parut o vreme rau. Dupa care am spus ca a fost mai bine asa. Dupa care...mi-am propus sa ajung candva. Nu m-am dus pentru ca...era PRIMA OARA. Toate "primele dati". Nu mai zburasem nicaieri cu avionul. Nu mai plecasem niciodata singura undeva. Nu mai vorbisem niciodata intr-o limba straina. Nu mai folosisem STRICT limbajul semnelor pentru a ma intelege cu oamenii aia.
In Franta am plecat pentru ca am vrut ca 2 oameni sa fiu mandri de mine. Unul care e si unul...care nu mai e. Si-a fost bine. Am vrut de 1000 de ori sa ma intorc. Nu pentru ca nu ma simteam bine acolo ci poate, in primul rand, pentru ca acasa era ceva...frumos. Care stiam ca nu e vesnic si care stiam ca, la intoarcerea mea din Franta nu va mai fi ACASA.
Franta a devenit tara mea preferata. Mai presus de Elvetia si Germania si Egipt si toate celelalte. In Franta te simti frumos, dulce, fericit, indragostit. Nu ai cum sa nu te reintorci in Franta. In Franta il iei pe omul ala pe care il iubesti enorm. Si daca el e un "iubitor" de Franta o va iubi alaturi de tine. Iar daca el nu iubeste Franta o va iubi. Pentru cum e tara asta. Si pentru cum esti TU. :) De la orasele din Nord Vest pana la Paris. De la cele din Nord Est si pana la litoralul din sudul tarii. Franta inseamna DRAGOSTE. Si TRESOR MIDNIGHT ROSE.
Mai degraba renunti la o alta tara si o mai vizitezi pe ea. Iar si iar si iar si pentru totdeauna.
Am fost o zi in Londra. Da, frumos sa zicem. Cu siguranta capitala Marii Britanii isi are "fanii" ei. Eu nu-s una dintre ei. Si e posibil ca intr-o singura situatie sa ajunga sa imi placa putin mai mult decat "ok-ul" pe care i-l dau acum.
As revizita Londra in 2 situatii. Daca as merge la rudele mele sau daca as merge cu un "fan" infocat al Londrei. :) A existat o situatie in care am spus si Daca intr-o relatie eu sunt indragostita de Rouen/Marsilia si el de Londra, intr-un concediu, sunt capabila sa renunt la tara visurilor mele pentru tara visurilor lui. Nici eu nu pot sa cred ca am gandit candva asa:))
Si-am fost in Italia. Culmea. Nici asta n-a fost vreodata pe lista mea. Am calatorit printr-o gramada de orase si am deja "povestea vacantei perfecte". Daca la Munchen ma vad de sarbatorile de iarna din 2020 (nu stiu de ce exact anul acela) cu o fetita blonda cu ochi albastrii, cu o Ana imbracata sexy si fericita si niste musafiri sunand la interfon, in Italia vad altfel lucrurile.
In Italia am plecat in primul rand sa vizitez FLORENTA (am descoperit cu stupoare ca unii oameni nici n-au auzit de oras cu numele asta. Deh, sa nu detaliez). Stiam de Leonardo da Vinci si de familia de Medici. De Michelangelo si Florenta acelor ani din "Agonie si Extaz" o carte pe care o recomand. Cu 2 saptamani inainte de plecarea in Italia am vazut si Da Vinci's Demons. M-am indragostit. De Florenta, de Leonardo, de...ok, recunosc actorul care-l interpreteaza.
Am plecat ca sa vad si Roma. In momentul in care profesorul tau care e specializat pe Turism e intrebat Care e orasul sau preferat din toata Europa si iti raspunde ca ROMA...in momentul in care acelasi profesor e intrebat care e orasul preferat din Europa+toate celelalte tari pe care le-a vizitat si sta putin pe ganduri urmand sa-ti raspunda ca...TOT ROMA...TE DUCI SI TU LA ROMA, nu-i asa? Ca pana la urma nu-i asa greu. TOATE DRUMURILE DUC LA ROMA!!!:)
Am vizitat si Domul din Milano.
Am fost la o mare mai smechera decat asta Neagra. La TIRENIANA!!! O apa atat de calda, curata...(ajunsesem sa ma-ntreb daca marea pe Coasta de Azur e mai frumoasa decat cea la care am fost eu:) ) Am fost atat de relaxata in vacanta astaaaaa. Si mi-am avut matusile si verisoara si unchii care-au fost ataaaat de misto.
Incepusem sa ma gandesc la un pariu pe care-l avusesem in primavara referitor la Marsilia si la Franta in general. Imi spuneam atunci "Cum as fy putut sa fiu in compania persoanelor X Y Z relaxata? Pai mai rau ma stresam". Hmmm am descoperit la Follonica, in Italia ca pot sa fiu atat de relaxata si orice teama, durere sau emotie sa se diminueze mult:) (Vali stieeeee!!:):*)
Am fost la Venetia. Eram atat de obosita incat, plecand dinspre Florenta am zis ca eu voi astepta in masina. Cum sa astept in masina? Venetia e mai mult decat "o apa continua" si-un oras plictisitor pentru romantici siroposi si aiurea. E...superb! Si fiecare straduta ingusta lipsita de oameni (noi am ajuns la ora21. Altfel am inteles ca e nerecomandaibl sa te duci in iulie-august pe timp de zi. Strazile inguste sunt neincapatoare, oamenii se inghesuie iar mirosurile din toate partile amestecate...nu-s tocmai ok) dar luminata, cu magazine colorate, cu gondole si oameni indragostiti m-au facut sa spun ca Venetia e un oras pentru romantici intr-adevar. Dar nu "de-aia" din care credeam eu:)
Am ajuns si in Livigno. Oras care, desi italian il vizitezi parcurgand in jur de 50 de km prin Elvetia. Elvetia de Sud Est. Acei 50 de km m-au facut sa exclam ca CEA MAI BUNA ALEGERE RAMANE, PESTE ANI SI ANI CEA MAI BUNA ALEGERE. Acei cativa km m-au facut sa spun ca intr-adevar Elvetia e ... tara pe care mi-am dorit-o intotdeauna. :)
Da, asa cum pentru Franta as "lasa balta" alta tara si as revizita-o pe ea iar si iar asa as face si cu Italia. As vizita=o mereu. Cu EL...Cu...EA.
Intr-o zi o sa o vizitez din nou. Cu Emma (da, da, matusile si verisoara stiu ca o voi avea pe Emma cea blonda cu ochi albastrii si FOARTE CUMINTE SI EDUCATA) si tatal ei:) Vom sta in apartamentul de la parter al matusii Paula si pentru ca fiecare dintre ei va avea o varsta mai inaintata pana atunci, vom merge cu masina mea si a Anitei. Vom reface traseul de anul asta.:)
LE MULTUMESC MATUSILOR MELE PENTRU CEA MAI FRUMOASA VACANTA DIN VIATA MEA. SI LE IUBESC MULT DE TOT
Revenind si la pamanturi romanesti, anul trecut am fost prin vestul tarii, la Timisoara. Foarte frumos. Orasul parca nici nu parea din Romania. Sa incerc sa compar orasul meu natal cu Timisoara...:))) doamne ma apuca si rasul. Nu, oricum nu e buna comparatia dar zic si eu...
Am cunoscut oameni noi, m-am simtit bine. M-am simtit copil pe de o parte (cand tzopaiam prin casa), m-am simtit femeie (ma simteam sexy. Un copil mic ce tzopaie nu se simte clar, sexy!), m-am simtit in multe feluri.
Dar, ca si in cazul tarilor, de ce ar vizita vreodata un oras de mai multe ori?
Tocmai pentru amintiri si pentru oamenii dintr-un anumit loc. Am revenit anul asta la Timisoara pentru foarte putin timp. Si a fost chiar mai misto decat anul trecut. Cred ca daca usa de la baie se putea incuia era si mai bine decat a fost (dar nu dau detalii:) )
Ajunsa in gara cu trenul de ora 23 si obosita dupa un drum 18 ore mi-am zis DUSH si SOMN. De fapt am mers cu un taxi (multumiri domnului taximetrist care nu a pornit aparatul de taxat) condus de un domn care vreo 20 de minute a cautat adresa data de mine. Ajunsa la destinatie (inca eram obosita doar nu-mi luau cele 20 de minute de mers cu taxiul oboseala cu ...mana:) )am fost intrebata daca vreau sa ma mai plimb pe=afara. Yu-huuuu! Mi-a disparut toata oboseala si aproape ca n-am vrut sa ma mai intorc sa dorm. M-am plimbat o ora. Si am ras si m-am simtit bine.
Am redescoperit iar si iar oameni si locuri. Am descoperit muuulte lucruri.
Si daca as putea, da, m-as mai duce o data. Tot la Timisoara. De ce sa merg la Arad? Sau la Iasi? Sutn de moda veche si-mi plac locurile din trecut care m-au impresionat:)
