cum e de sus

Mi-am creat, acum cateva luni un blog. de turism. Citeam multe bloguri pe tematica asta - romanesti si frantuzesti. Si credeam ca stiu cum se face. Nu. Nu stiu.
Raman la asta. Pentru ca asta imi da mereu motive sa scriu.

Am venit de mai putin de o saptamana de la Sibiu. Si nu imi mai gasesc locul. Azi spunea cineva ca-i normal. Vin cu aere de Sibiu. Nu consider asta. Consider ca am inteles lucrurile ALTFEL!
In modul in care ar trebui sa il intelegem mai devreme.
Merg azi in oras sa cumpar cascaval. La magazin au adus produse noi. CIdRU dE NORMANdIA. Minunat. In regiunea de nord-vest al hexagonului unde b bautura respectiva se fabrica, pretul e intre 15-20 de euro. La noi de mult mai multe ori...mai ieftin. 12 lei
Niste barbati, pe care de altfel il cunosc de ani si ani incep sa zica. E bun pentru....un cuvant care se termina cu "MENT", Mai adauga si un limbaj nonverbal. Cunoscutul gest facut cu mainile. Asta in caz ca lumea din magazin n-a inteles ideea.
Mi s-a parut de toata rusinea. Oamenii din Sibiu n-ar face asta - mi-am zis.

Ma gandesc acum la Sibiu. Si azi si ieri si alaltaieri. Si pe zi ce trece realizez ca ala e locul pe care vreau sa i-l ofer copilului meu. Pentru educatie si cultura.

Sibiul m-a facut mai directa. Mai directa decat eram? E posibil asa ceva? da! M-a deranjat comentariul unui individ intr-una din seri la barul din oras. In  orice situatie as fy folosit privirea mea URATA! Mi-am dat seama ca n-am de ce sa ma incrunt - nu vreau sa am riduri de tanara. Nu am vrut sa tip. Si nici sa faca circ in vreun fel. M-am multumit sa spun "Intr-adevar cred ca nu-s potrivita pentru locul asta si nu ma incadrez in peisaj". M-am ridicat si am plecat. In modul cel mai relaxat si normal.
A doua seara, cand am fost reinvitata m-am multumit sa spun ca atmosfera din locul respectiv e prea eleganta pentru una ca mine. Nu ma pot ridica la nivelul locului si targetului pe care il are. Eu raman la nivelul teraselor din Pietele Mare si Mica din Sibiu. deh, fiecare cu nivelul lui :)

Sibiul m-a invatat sa spun ce gandesc si im i doresc. M-a invatat ca timpul e scurt. Si uneori ar trebui sa schimbam virgula in ceva mai serios. de multi multi ani am fost admirata pentru faptul ca intotdeauna cand mi-am propus lucruri le-am indeplinit. Mi-am dorit sa ma imprietenesc, sa cunosc ceva sau pe cineva. Si am reusit. La Sibiu mi-am propus sa fac o poza cu primarul. Chiar de-ar fy nevoie sa il astept saptamani in sir la usa primariei. Am facut.
Am citit cartea nu stiu carui om politic. L-am urmarit pana am obtinut un autograf. Mi-am dorit sa ajung in orasul X. Am calatorit de la ora 22 pana a doua zi la 8 dar mi-a reusit.
Uneori poate da cu virgula. Uneori s-a intamplat sa ranesc oameni cu deciziile mele. Nu am vrut intentionat sa fac asta. doar ca dorinta a fost mare. Atat de mare incat am pornit de la ideea ca cei din jur ma cunosc. Si inteleg faptul ca nu vreau sa ii ranesc. Nu au inteles chiar intotdeauna.

Am citit cartea Pas cu Pas. E autobiografica. A unui om care a predat multi ani fizica. Si aproape la fel de multi a fost si profesor. Care e acuzat ca nu stie sa comunice. dupa parerea mea, dintre toti profesorii de fizica pe care ii cunosc, el comunica cel mai bine. Pe alocuri m-a impresionat cartea. O pot asemana cu preferata mea timp de ceva ani. Jurnalul de campanie electorala a colegiului 7 Prahova. Ceva diferente exista. In primul rand o carte scrisa de un "realist" versus o "umanista". In al doilea rand perioada de timp: cateva luni vs 50 de ani. Si diferentele continua.

Cand am ajuns la Sibiu, dupa ce am vazut garsoniera in care aveam sa imi petrec urmatoaea perioada, am iesit cu a mea colega la o limonada. Lume multa, tineri cu placa si bicicleta... "Si acum urmeaza Piata Mica, nu?" - imi intreb eu "ghidul[.
Nu, urmeaza Piata Mare! imi raspunde.
Pai si pana aici ce a fost?
Centrul! Nicolae Balcescu!
Apoi, in capatul centrului in fata ochilor mi s-a infatisat un spatiu imens. Liber! Cladiri pe margini, si o fantana in mijloc. Primaria!
WOW!
Primul loc in care aveam sa platesc intrarea o saptamana mai tarziu cand am ajuns cu toate bagajele a fost Turnul Sfatului. In Piata Mare urmau niste concerte sau proiectii de film. O gramada de scaune negre isi asteptau locuitorii sau turistii pentru a fy ocupate. Imi plac turnurile. Pentru ca te duc deasupra oraselor. Pentru ca-s vechi si pentru ca au povesti. Am ajuns la primul etaj. La egalitate cu primarul. Aveam posibilitatea de a vedea tot ce vede el de la inaltimea personala. Cea de 1.90 sau cea de la etajul 1 al Primariei. In fine. Mi-a curs o lacrima. de emotie.
Mi l-am imaginat pe acel om de la etajul 1 al Primariei ca pe cel mai fericit om. Acolo, jos, la cativa metri departare a supravegheat santierele, a dat sfaturi, a ascultat sfaturi de la specialisti si ore intregi a putut sa urmareasca fiecare pas al echipelor care lucrau la realizarea Pietei Mari de azi.
Apoi, odata terminate lucrurile, acelasi om a vazut rezultatul anilor de munca. Oameni plimbandu-se. Sute. Mii. Fericiti. Cu ochi migdalati sau ovali. Cu piele de culoare neagra sau alba. Blonzi sau bruneti. Slabi sau grasi. Barbati care merg mana de mana sau femei care fac acelasi lucru. A vazut zambete pe fata oamenilor acelora. Rasete. Lacrimi. A vazut bradul de Craciun, luminitele care scalda intreaga priveliste de ..."dedesubt". Oameni cu telefoane de la cele mai slabe la performante, la tablete sau aparate foto de mii de euro. A vazut exact ce vedeam eu. Am avut o satisfactie enorma pentru ca am ales sa ma mut acolo. Oare care e satisfactia cand stii ca tu ai fost primarul care a facut ca totul sa se intample?

Exista 2 categorii de oameni. Cei care aud ca vara viitoare as pleca inapoi si cei care iubesc enorm Bucurestiul. Ce sa mai cauti acolo? E atat de departe! Incearca altfel. Un loc mai aproape de casa! Pe langa multitudinea de calitati ale orasului din centru tarii sta si lucrul asta. E SUFICIENT dE dEPARTE INCAT SA FIU FERICITA! dA, nici eu nu-s incantata nici sa plec dimineata la 6.45 de acasa si sa ajung la 13 in Sibiu - via Valea Oltului. Nici sa plec la 7 si sa ajung la 14.30 pe Brasov. dar Sibiul merita sacrificiul! Orice sacrificiu!!