Când ai o mamă care nu se pricepe deloc la localizări si orientari și un tată care pentru nimic în lume nu întreabă dacă merge în direcția bună, ai toate șansele din lume să demonstrezi că ești copilul amândurora.
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)

Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.

Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este? 
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!

Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu? 
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...