new

Avea o prietena o vorba descriindu-ma pe mine "Are o forta de iubire incredibila…iubeste oameni pe care nu ii cunoaste personal si pe care cu siguranta  ajunge sa ii cunoasca…asa este ea"

Da, au fost pana acum ceva exemple de oameni pe care am vrut sa ii cunosc si oricat de imposibil parea...pentru Ana nimic nu-i imposibil:) Inca mai am. 2 ani de facultate am vrut sa cunosc un om. Era un model si atat. Dar cand imi doresc sa cunosc pe cineva sunt atat de...stresanta incat se intelege altceva. Lumea imi spunea sa fiu atenta la sotia respectivului ca s-ar putea sa mature pe jos cu parul meu blond din acea vreme. Doamna respectiva nu a maturat pe niciun jos si cred ca dumneaei a fost cea care mi-a facut cunostinta cu sotul daca nu ma insel.

Am mai vrut sa o cunosc si pe o doamna, om politic. Am vrut sa imi scriu lucrarea de licenta pe tema "campanii electorale" studiu de caz Campania dumneaei. Personal n-am cunoscut-o. Dar pur si simplu am adaugat-o la prieteni pe facebook si apoi, pe cand eram in caminul "de la pod" am intrat in vorba. A fost o discutie foarte ok si normala. Apoi, partea de radio a fost atat de importanta pentru mine incat cu putine luni inainte de prezentarea licentei m-am razgandit: Stirile Radio! am ales ca subiect pentru lucrarea de licenta:)

Am visat mult. Mereu. Si sunt maxim de fericita ca intotdeauna am incercat sa imi indeplinesc dorintele. Sa plec unde visez, sa ies unde doresc, sa plantez chestii exotice (sa nu se inteleaga altceva. Chestii exotice inseamna chestii mediteraneene - lavanda), sa fumez. Am incercat sa traiesc langa oamenii care ma faceau fericita. Si am incercat sa ii fac si eu pe ei. Nu am iesit niciodata cu cineva pentru ca avea bani sau pentru ca ma impresiona cu o masina. Am iesit doar pentru ca eram indragostita:) Mi-a placut sa fiu rasfatata si alintata. Sa mi se puna porecle. De la "Pisi" la "Catwoman" la "Maria Sharapova". Mi-a placut sa fiu sexy uneori. :)

Singura greseala din ultimul timp daca pot sa spun asa e ca am fost influentata anul trecut. Am ales sa nu plec atunci la Sibiu si sa nu urmez masterul acolo. Eram cu problemele cu dintisorii atunci. Am ramas aici si la inceput am crezut ca n-am pierdut mare lucru. Ajungand insa la Sibiu vara aceasta am realizat ca am pierdut mult. De Sibiu nu m-as putea satura. Niciodata. Si de-as cunoaste fiecare cm2 din oras si tot mi s-ar parea continuu ca e ceva nou. :) Pe de alta parte daca ramaneam anul trecut la Sibiu nu mai mergeam pe la sfarsit de septembrie pe la stadion si pe langa nu stiu ce sat care apartine de orasul nostru. As fy mers "in oras" altundeva ...la Sibiu cu aceeasi persoana care a mers cu mine si pe langa stadion.

In al doilea rand, da, recunosc, as fy avut sansa de a cunoaste pe cineva la care m-am referit si in primul paragraf:) Ce-i drept si acum, chiar daca nici eu nici el nu mai suntem in Sibiu am posibilitatea de a-l cunoaste dar sa zicem ca s-a produs o schimbare. Schimbarea care se numeste VREI SA MA CUNOSTI? CUNOASTE-MA! NU VREI? NU SUNT NICI EU 100% SIGURA CA NU VREAU SA TE CUNOSC? ATUNCI DE CE NAIBA MI-AS PIERDE TIMPUL DANDU-MA PESTE CAP?:)

(Culmea e ca stiu si de ce imi pierd timpul dandu-ma peste cap. Pentru ca imi place competitia. Intotdeauna aleg caile cele mai dificile, care dau 1000 de batai de cap. Si dupa ce rezolv "problema" am nevoie de o alta spre rezolvare.:) ) 

Daca m-a schimbat Sibiul? Da, m-a facut sa vreau sa fiu mai buna. Comportamental m-a facut mai...tupeista(????!!!) Spune lumea despre mine ca-s cuminte si timida. Si ca-i un lucru rau. Ca-n ziua de azi au de castigat tupeistele dar...

Deseori, colega care-si avea biroul langa al meu la munca ma intreba cum de am atata tupeu. ATATA...ADICA ATATA CUM? CAT?

Pai te certi cu clientii! Si iti ty parerea ta. Da, asta probabil se numeste siguranta. ma confruntasem cu fiecare problema de zeci de ori. Poate nu am stiut de fiecare data raspunsul dar intrebam in jur: "Ce-i spun astuia?" Asa ca invatasem "placa". Orice spunea omu' eu stiam ca ii ofer informatiile corecte. Iar daca nu intelegea...:)

Reajung acasa si incep sa le raspund colegelor de la facultate la intrebari "Ce ai lucrat/Ce ai facut acolo". 

"........si colegele de munca imi ziceau ca am un tupeu incredibil. Auziti voi fetelor, eu si tupeu? Eu n-am tupeu!:)" Ele se uita lung. "Daca nici tu n-ai tupeu atunci cine sa aiba?" imi spun ele.

DECI EU CHIAR AM TUPEU! Norocoasa de mine!:)

Ies intr-o seara cu un tip. Daca citeste postarea o sa fie deranjat probabil. Daca mai dau si numele lui...:) Ok, n-o sa-l dau. E un tip dragut. Se potriveste mult categoriei de "inger" din intreaga mea copilarie. Mda, ingerii nu arata intr-un fel anume caci sunt imateriali dar el...e intruchiparea fizica a unui inger al copilariei dupa cum ziceam.:)

Mi-a placut acum cativa ani de el. Nu gen "obsesie" ci gen "om misto". Se controleaza cum vorbeste de fata cu femeile, e tandru, e destept, e foarte calm. Tin minte ca l am sunat odata la nervi si l-am facut in toate felurile. Avea sa ma descrie acum, dupa un an jumatate cam asa "Stii diavolul ala tasmanian in ce fel face? Tu faci mult mai urat!:)))"

Era vremea aia de acum 2 ani cand voiam sa ies cu el. La bar. Imi placea foarte mult expunerea. Sa fiu vazuta fie cu oameni foarte destepti, fie foarte populari, fie genul "baiat bun". Niciodata FRUMOS! Nu voia sa iasa. Inventa motive destul de aiurea uneori, dar stiam ca el chiar se gandeste cam in ce fel ar putea sa spuna "MAI FATA LASA-MA IN PACE CU IESITUL LA BAR! NU IES! NU VREAU SA FIU VAZUT CU TINE" intr-un mod simpatic.

Am iesit zilele trecute. S-a intamplat pur si simplu. Da, am si fost vazuti. In unele momente m-a tinut de mana (m-a intimidat maxim lucrul asta. Habar n-aveam cum sa zic ca...nu vreau sa ma tina de mana) 

M-a vazut tacuta si au fost mai multe situatii in care ma intreba daca-s ok. Mi-a facut mici complimente. :) Se stie, repet, ca fac FOARTE URAT cand ma enervez. Apare un pusti prost si ma intreaba cand si-a facut mama ultima oara un control la cap. Vaaaai am crezut ca-i - - - (scuzati liniutele) o palma peste fatza. M-am aprins foarte repede. Bine mama e de parere ca eu de fapt o barfesc cu toata lumea, nu ca stiu sa pun intotdeauna piciorul in prag cand cineva comenteaza aiurea. Si cand oboseala se adauga unui inceput de raceala si SPM-ului e posibil sa iasa incendiu:)

Tipul de langa mine, in timp ce incepusem ciondaneala imi zicea ca ma roaga sa nu ma cert. Si ma ruga atat de draguuuut. Incat nu m-am mai certat. :) De dragul lui (doamne cum scot unii tot ce-i mai bun din mine uneori).

Mi-a spus ca-s schimbata in comparatie cu acum un an cand m-a vazut ultima oara. Sincer? Eram minunata atunci. Si imi doresc sa fiu si mai minunata acum. Ma comport altfel si-s mai frumoasa pare-se. Mda, nu ma deranjeaza complimentele:)

Cred ca stiu si un pic mai mult ce vreau. Si stiu sa SPUN ASTA! Eu numesc asta maturitate altii imaturitate.

Cazul 1. Stiu ca nu se face dar mi-a placut X mult. Ca si intensitate si ca si perioada. Pana cand am realizat ca a venit o vreme in care eu nu mai sunt timida in preajma lui. Ca noi chiar n-avem nimic in comun. Ca ne place cu totul altceva in orice domeniu. Ca...nici nu avem domenii comune. Ca imi vorbeste in niste moduri in care NU MERIT SA MI SE VORBEASCA. Recunosc, omul a fost important pentru mine dar sunt lucruri care te scarbesc pur si simplu. 

Si...are si un prieten. Nu e frumos dar impartasim anumite preferinte. Si mi-am dorit sa il cunosc. Nu sa ne sarutam, nu sa facem sex. Urma sa ne intalnim la inceputul anului viitor. Perioada in care trebuia sa...ies si cu X. M-am gandit, am analizat bine situatia si am realizat ca dorinta de a-l cunoaste pe acel om e atat de mare incat ma pot lipsi de primul. De un om pentru care nu simt nimic si care nu ma face sa ma simt ok...ABSOLUT NICIODATA! 

Asa ca intr-o seara i-am spus lui X ca...desi vine de sarbatori acasa as prefera sa nu iesim. Pentru ca eu imi doresc sa ...ies cu altcineva. I-am spus si cu cine. A doua persoana a refuzat direct sa mai iasa cu mine. Cica am dat dovada de imaturitate spunandu-i lui X lucrul asta. Nu stiu, dupa parerea mea lipsa de imaturitate era sa ies in seara asta cu X si maine la pranz cu prietenul lui.

Si-am inteles ca maturitatea mea e diferita de maturitatea altora. Am realizat ce imi doream mai mult si am realizat apoi si ca nu era cazul sa insist sa iesim. Vrei sa iesi cu mine? N-ai o problema cu faptul ca vreun "paparazzo" ar face o poza cu noi si ar posta-o fix pe facebook? ok...iesim! 

Dar daca ma iei cu "dar nu, stai sa ne pitim, stai sa nu afle Gheorghe ca iesi cu Vasile" atunci du-te vere mai departe.

Cazul 2. Miercuri trebuia sa ajung la o petrecere de super fitze intr-un club de super-fitze din Bucuresti. 1. N-am cu ce ma imbraca (vesnica problema a femeilor) 2. N-am cu ce ma machia 3. N-am accesorii 4. N-am parul intr-o stare ok. 5. N-am unde sa dorm.

Daca jobul asta m a invatat ceva, unul din acele..."ceva" a fost sa pun intrebari. Stiu ca raspunsul o sa fie "NU"? Heey dar de unde stiu? Eventual intrebarile adresate pot primi alte raspunsuri la care nici nu ma astept. Sau pot sa nu primeasca niciun raspuns ceea ce e dureros sa zicem. Dar te invata ca e cazul sa treci peste anumite lucruri pe care tu le numesti "prietenie" iar ele sunt...orice numai prietenie nu.

Am intrebat pe cineva.

MA POTI GAZDUI SI PE MINE O NOAPTE? - mda, am uitat sa specific ca acea "o noapte" e noaptea de miercuri. 

Da, pot sa te primesc maine - vine raspunsul.

What? 1. Stiam ca o sa spuna "NU" fie intr-un mod penibil si urat gen "Ce sa cauti tu in Bucuresti?", fie unul indiferent dar penibil "neah" (frate, un om - eu adica - are nevoie sa isi petreaca o noapte in Bucuresti si te intreaba in mod frumos. De ce naiba ii raspunzi aiurea?), fie pur si simplu "Nu pot". Dar "Da, pot sa te primesc maine" a parut ciudat. 

"Nu e colegul acasa" mi-am zis.

Pai stii, aveam nevoie miercuri, am uitat sa specific. Cica...nu poate miercuri. Mda.  

Acum e poveste lunga. Pentru ca 1. Sunt oameni de la care ma asteptam sa zica "vino la mine" fara ca macar sa intreb. 2. De ce n-ar trebui sa ma vada cuplul din apartament? Ah, da, pentru ca amandoi ma cunosc. SI DACA MA CUNOSC CE?

Si simt nevoia sa mai povestesc despre cineva. A fost cea mai misto persoana pe care am cunoscut-o in 2013. E misto ca si om. A fost misto ca si experienta. Si misto ca si...multe:)

Incerc sa imi amintesc acum ce am invatat de la el. Nu imi amintesc oricat incerc sa imi storc mintea. Culmea e ca omul e unul despre care putina lume are o parere cat de cat acceptabila. De fapt, daca ma gandesc bine O SINGURA PERSOANA DIN ORAS MI-A ZIS CA STIE CA-I DESTEPT SI SE PRICEPE EXTRAORDINAR LA CALCULATOARE. Dar nici macar nu stiu daca persoana respectiva nu facea confuzie. Chiar tin minte replica pe care am dat-o la acel moment "E destept dar nu cred ca se pricepe la calculatoare. Ala e...frati-so!". Dumneaei s-a uitat lung si zice "E posibil!" Deci e posibil ca de fapt din vreo 10 persoane (au fost totusi vreo 20) NICIUNA SA NU AIBA O PARERE BUNA. :)

Mi-am dorit foarte mult sa il cunosc si, cum scriam inca de la inceput...AM REUSIT!:) In urma intalnirilor noastre am scris la vremea respectiva niste postari. Apoi am luat fragmente sau postari intregi si rugam un ...mare critic (al meu si al persoanei respective - si nu la modul pozitiv) sa le citeasca. Au fost postarile care i-au placut cel mai mult. 

Era un altfel de gandire a mea. O altfel de experienta. Influentata de...OMU' RAU (care de fapt e extraordinar de bun:) )