Si de la capat. Odata ajunsa acasa am realizat ca nu numai ca-s nefericita. Ci-s nefericita la modul serios. A fost nevoie de cateva minute pentru ca toate lucrurile sa ia o intorsatura ciudata. Am plans in dimineata asta cum n am plans de ani si ani. Iar eu...eu sunt o plangacioasa oricum mereu.
Postarea asta e despre Andrei si George. oameni care te emotioneaza la un moment dat. Oameni care crezi ca vor ramane mereu acolo si nu raman. Sau poate revin in cele mai ciudate moduri. dar clar, moduri in care nu te astepti. Oameni care, pe de alta parte apar printr-o minune.
Andrei e total altceva in comparatie cu ...cam oricine. Era mic. destept. si...inalt (ok toti sunt cu iq cat casa). Ca varsta ma refer ca era mic. Era muuult mai inalt decat mine. daca zic 1.85-1.90 sigur nu exagerez. Totul la el arata a tocilar.
Cand o sa fie ora mea de predare la o clasa, la asta vreau sa predau am zis. Mda. Andrei era elev in clasa a VIIIa si statea in prima banca. In cancelaria respectivei scoli generale era sedinta asa incat profa a intarziat. Cand vine ii spun ca ora mea de geografie vreau sa fie la clasa respectiva. Noteaza si incepe lectia. Ceva despre geografia populatiei. Wow nimerisem la fix.
din cand in cand elevii puneau intrebari. Incuietoare! Elevii...insemnand elevul. Andrei!
Cum le vin copiilor astora asemenea intrebari? ma gandeam eu. Sa ma intrebe pe mine copilul asta ceva si gata. M-am pierdut. Nu stiu nici sa ii raspund nici continuarea lectiei...
Ma gandesc, ma razgandesc si la sfarsit ii zic profei ca prefer alta clasa.
Vai, dar cum? ca asta-i clasa buna. Nu-s ei foarte cuminti dar e ok.
Ce era sa spun? Ca baiatul de 2 m din prima banca m-a speriat? La naiba! Eu aveam 25 de ani si el 15! Eu aveam ani de geografie cati avea el ani de viata.
Mi se repartizeaza lectia de cresterea animalelor si plantelor. In fine ceva agricultura. Sa mi se faca rau. Preferam si eu o lectie de-aia simpla. Clima. Populatia. Ceva unitati de relief. dar asa, sa le spui copiilor despre ovine, bovine si caprine. despre cultura graului , florii soarelui, despre albine si viermi de matase. HORROR!
Mi-am facut un fel de conspect pe care sa mai arunc un ochi. Copiii sunt tentati sa te urmareasca in carte. Sa vada daca le spui cuvant cu cuvant. Si daca floarea soarelui creste in 4 unitati si tu spui 3 sigur te vor completa.
Apoi m am gandit ca e posibil sa termin cu predarea in 15 minute. Mi-am mai facut un conspect mai "pe larg":) Asa se face ca inceputul lectiei m-a gasit in fata unei clase cu 2 conspecte, un manual si niste teste de verificare a cunostintelor de ma incurcam in ele de numa'.
Ah, si cu un baiat inalt si destept fix in fata ochilor. Prima banca.
Le dictez, le explic. ATI INTELES? AAA N ATI APUCAT SA SCRIETI! MAI ASTEPTAM. LE SCRIU PE TABLA, LE FAC TABELE CA SA INTELEAGA COPIII MAI REPEdE.
La un moment dat ma intorc brusc spre clasa. daca pana atunci ma exprimasem TU, CEL dIN BANCA A 2-A/3/4/5 RASPUnde (nu le stiam numele), de asta data vad ca singurul pe care-l cunosc dupa nume nu e atent la ce scriu si explic eu.
ANdREI, TU CE FACI? AI SCRIS?? Omul a fost socat. S-a uitat in stanga, in dreapta si m-a intreabat: Cu mine vorbiti? (Wow, nici macar nu-l chema Andrei????)
TE CHEAMA ANdREI, NU?
da! vine raspunsul lui.
Bine atunci, cu tine vorbesc, da.
Si-a cerut scuze si s-a apucat sa scrie. Nu am vrut sa il fac sa se sperie! A fost foarte misto senzatia pentru mine trebuie sa recunosc.
Imi venea sa rad. Fusesem atat de speriata de el si s-a ajuns sa se sperie el de mine.
Tot despre geografie o sa mai povestesc si ca am facut pregatire cu o prietena. Venind la mine in medie de 4 ori pe saptamana si facand pregatire cu ea - o singura persoana, am invatat mult. Cred ca daca ai o anumita chemare pentru meseria asta poti avea rezultate minunate. Eu n-am avut experienta dar am stiut cum sa fac lucrurile.
Am fost si eu eleva. Am facut si eu pregatire. "Pentru saptamana viitoare rezolvi testul 24". deschideam cartea la ultimele pagini si copiam raspunsurile. Cele pompoase le mai schimbam eu. dar probabil toti profesorii stiu ca elevii se "ocupa" cu asemenea prostioare. Asa ca la pregatire reluam testul. Cel pe post de tema. Eleva mea, Larisa, am vrut sa invete. Si toate lucrurile pe care eram eu n stare sa le fac ca si elev le-am schimbat.
1. Nu i-am dat teme. Venea in jur de ora 18 la mine. Statea o ora. A doua zi se trezea dupa pranz. Ce copil s-ar bucura sa isi ocupe ziua cu teme. Teme la o materie pe care NU O SUPORTA? Si pentru
ce sa o fac sa copieze raspunsurile de la sfarsit? NU!
2. daca la ora de azi de pregatire am rezolvat testul 20 maine clar nu rezolvam testul 21! Pentru a incerca sa fie mai buni oamenii apeleaza la tot felul de lucruri. de ce sa invete de seara raspunsurile pentru testul urmator? deschideam cartea la intamplare. Acela era testul pe care il rezolvam.
Si faptul ca nota de la Bacalaureat din sesiunea a doua a fost dUBLA in comparatie cu prima m-a facut sa inteleg ca ala e modul corect de predare si invatare. In plus tot se repeta intrebarea aia cu densitatea foarte scazuta din nordul Suediei.
FRIG SI MUNTI venea raspunsul ei. FRIG? SI MUNTI? Asta nu era un raspuns tocmai de sfarsit de liceu. Ii spuneam mereu cum trebuie formulata explicatia.
da, asa! spunea ea. dar ea isi sustinea continuu raspunsul ei.
"Sper sa nu pice intrebarea asta la Bac" imi ziceam.
Surpriza! a picat si o intrebare de-asta.
Vine cu foaia de examen si o intreb. Ce ai raspuns aici?
Pai..............si imi da un raspuns corect, creat din termeni corecti.
Cand erai la pregatire nu formulai asa!
A spus ca i-am repetat de atatea ori cum trebuie sa scrie incat ...a tinut minte:)
Saptamana trecuta, cand ma plimbam in Targoviste il vad. Pe Andrei. El nu avea cum sa ma vada. L-as recunoaste oricand. Si probabil pe la 65 de ani cand ma voi pensiona, desi o sa am multe experiente traite in ani si ani de predare, Andrei va ramane elevul care mi-a dat emotii.
******************************************
Acum ma gandesc sa scriu si despre George. Mi-as dori ca si prietenele mele de la Jurnalism sa citeasca partea asta. Au fost acolo in situatiile alea. Si stiu cel mai bine despre ce e vorba.
George a fost un om misto. E misto! Trecerea anilor nu a schimbat nimic fizic cel putin. Am tinut enorm la el. A fost vorba de o impletire a tuturor lucrurilor. Am descoperit ca exista atunci cand Bogdan, un tip cu, care ieseam, a vazut poza celui mai drag om pentru mine.
SEAMANA CU GEORGE! LA TOT!
George? Cine e George?
Eram in stare sa mut munti pentru a-l cunoaste. Sa il caut in tot Ploiestiul, sa sun toate familiile din Ploiesti pentru a-l gasi.
Eram in stare sa il caut in toata Spania.
Eram in stare sa il vizitez pe un baiat din orasul meu - numai sa-mi spuna unde il gasesc pe George. Erau colegi de clasa la Targoviste. Cineva trebuia sa ma ajute.
Nu m-a ajutat nimeni.
Am fost la olimpiada de romana - faza judeteana si acolo am cunoscut un tip simpatic. Invata in liceul lui...George. Si il chema George. dar ce? Intr-un liceu e un singur George?
dupa olimpiada am aflat George de mai devreme era chiar...George. Ala pentru care as fy "scotocit" tot Ploiestiul, toata Spania. Era 13 februarie. Sambata.
Asadar omu era din Targoviste. Nu cunosteam nimic in Targoviste. dupa un an si jumatate, l-am intrebat pe un tip unde-l pot gasi pe ...GEORGE.
La biserica X din Targoviste - a venit raspunsul.
Ok. in noiembrie l-am cautat. Si l-am gasit. Eram la intrarea in biserica iar la un moment, la mai putin de 5 minute dupa ce ajunsesem acolo el se uita in spate. Ma vede si isi reintoarce privirea. Am plecat cu prietenele. de asta data cele din liceu. Caci nu ajunsesem la facultate.
Inainte sa plecam spre dupa amiaza din Targoviste, am facut cumparaturi la XXL. Ma suna. Imi spune ca m a vazut. Ca daca am ceva sa ii comunic, cu prima ocazie cand ajung in oras sa il anunt si iesim undeva sa vorbim. Am iesit 15 minute mai tarziu. La o cofetarie (eram imposibila. Parca eram de pe vremea lui Ceausescu). Si-am stat ore. Multe. Toti 4.
Poate i-a placut sinceritatea mea sau nu stiu ce. dar apoi ne-am tot vazut.
Ne-am petrecut impreuna multe ore intr-o zi de Paste. Mi-am petrecut cu el implinirea a 18 ani. Mai tarziu am ajuns la facultate, am stat la caminul de langa blocul lui.
Mult timp mai tarziu relatiile s-au stins. Au inghetat. Si nu la modul ok. Si apoi s-a ajuns la o nebunie.
MIE IMI PLACEA EL (in continuare). LUI II PLACEA PERSOANA X. dAR PERSOANA X NU IL PLACEA PE EL. IL PLACEA PE Y. Y...NICI Y NU O PLACEA PE EA. Y O PLACEA PE SORA LUI X. IAR SORA LUI X AVEA O MARE IUBIRE. Fiecare placea pe altcineva.
Multi ani n-am vorbit. dar George a ramas acolo. Ceva. Pentru mine. Intr-un an i-am urat la multi ani. Mi-a multumit. In altul n-a facut-o. In altul nu i-am urat. dar an de an stiu ca pe 26 aprilie e ziua lui. de curand s-a casatorit. de vreun an. Nasii? Aceia pe care i-a dorit mereu. Mergeam prin supermarketuri si imi spunea despre Teddy. Teddy ii e nas!
Eram la Sibiu. dintr-un colt al Pietei Mari il vad pe George. Cu sotia si inca niscaiva persoane. Se si check-in-uise pe facebook.
Acum o saptamana m-am inscris la un concurs. Am trimis multe "ma poti ajuta si pe mine cu un vot"? Exceptie strainii - fie din Rouen sau Erasmus, fie "vecinii" de la Farmville. Si inca 4 exceptii. 1. Varul meu 2. Ionut - un Ionut 3. Andrei - clar nu cel despre care am scris mai sus 4. Vali.
Aveam nevoie de voturi. Si in rest am scris tuturor. Inclusiv lui George. Stiu ca nu da like. Nici macar nu o sa citeasca mesajul. dONE! SUCCES! mi-a urat el.
Wow. Mi-am dorit sa particip la concursul ala realizat de o revista pentru ca m am gandit ca o sa am succes apoi. Cu blogul personal. de turism. BLOGURI..........
Am avut o gramada de-a lungul anilor. Si primul...primul a fost facut pentru a comunica cu George. :) Cel care dupa multi ani si multi bloguri mi-a urat succes. :)
Sunday, October 5, 2014
Saturday, October 4, 2014
cum e de sus
Mi-am creat, acum cateva luni un blog. de turism. Citeam multe bloguri pe tematica asta - romanesti si frantuzesti. Si credeam ca stiu cum se face. Nu. Nu stiu.
Raman la asta. Pentru ca asta imi da mereu motive sa scriu.
Am venit de mai putin de o saptamana de la Sibiu. Si nu imi mai gasesc locul. Azi spunea cineva ca-i normal. Vin cu aere de Sibiu. Nu consider asta. Consider ca am inteles lucrurile ALTFEL!
In modul in care ar trebui sa il intelegem mai devreme.
Merg azi in oras sa cumpar cascaval. La magazin au adus produse noi. CIdRU dE NORMANdIA. Minunat. In regiunea de nord-vest al hexagonului unde b bautura respectiva se fabrica, pretul e intre 15-20 de euro. La noi de mult mai multe ori...mai ieftin. 12 lei
Niste barbati, pe care de altfel il cunosc de ani si ani incep sa zica. E bun pentru....un cuvant care se termina cu "MENT", Mai adauga si un limbaj nonverbal. Cunoscutul gest facut cu mainile. Asta in caz ca lumea din magazin n-a inteles ideea.
Mi s-a parut de toata rusinea. Oamenii din Sibiu n-ar face asta - mi-am zis.
Ma gandesc acum la Sibiu. Si azi si ieri si alaltaieri. Si pe zi ce trece realizez ca ala e locul pe care vreau sa i-l ofer copilului meu. Pentru educatie si cultura.
Sibiul m-a facut mai directa. Mai directa decat eram? E posibil asa ceva? da! M-a deranjat comentariul unui individ intr-una din seri la barul din oras. In orice situatie as fy folosit privirea mea URATA! Mi-am dat seama ca n-am de ce sa ma incrunt - nu vreau sa am riduri de tanara. Nu am vrut sa tip. Si nici sa faca circ in vreun fel. M-am multumit sa spun "Intr-adevar cred ca nu-s potrivita pentru locul asta si nu ma incadrez in peisaj". M-am ridicat si am plecat. In modul cel mai relaxat si normal.
A doua seara, cand am fost reinvitata m-am multumit sa spun ca atmosfera din locul respectiv e prea eleganta pentru una ca mine. Nu ma pot ridica la nivelul locului si targetului pe care il are. Eu raman la nivelul teraselor din Pietele Mare si Mica din Sibiu. deh, fiecare cu nivelul lui :)
Sibiul m-a invatat sa spun ce gandesc si im i doresc. M-a invatat ca timpul e scurt. Si uneori ar trebui sa schimbam virgula in ceva mai serios. de multi multi ani am fost admirata pentru faptul ca intotdeauna cand mi-am propus lucruri le-am indeplinit. Mi-am dorit sa ma imprietenesc, sa cunosc ceva sau pe cineva. Si am reusit. La Sibiu mi-am propus sa fac o poza cu primarul. Chiar de-ar fy nevoie sa il astept saptamani in sir la usa primariei. Am facut.
Am citit cartea nu stiu carui om politic. L-am urmarit pana am obtinut un autograf. Mi-am dorit sa ajung in orasul X. Am calatorit de la ora 22 pana a doua zi la 8 dar mi-a reusit.
Uneori poate da cu virgula. Uneori s-a intamplat sa ranesc oameni cu deciziile mele. Nu am vrut intentionat sa fac asta. doar ca dorinta a fost mare. Atat de mare incat am pornit de la ideea ca cei din jur ma cunosc. Si inteleg faptul ca nu vreau sa ii ranesc. Nu au inteles chiar intotdeauna.
Am citit cartea Pas cu Pas. E autobiografica. A unui om care a predat multi ani fizica. Si aproape la fel de multi a fost si profesor. Care e acuzat ca nu stie sa comunice. dupa parerea mea, dintre toti profesorii de fizica pe care ii cunosc, el comunica cel mai bine. Pe alocuri m-a impresionat cartea. O pot asemana cu preferata mea timp de ceva ani. Jurnalul de campanie electorala a colegiului 7 Prahova. Ceva diferente exista. In primul rand o carte scrisa de un "realist" versus o "umanista". In al doilea rand perioada de timp: cateva luni vs 50 de ani. Si diferentele continua.
Cand am ajuns la Sibiu, dupa ce am vazut garsoniera in care aveam sa imi petrec urmatoaea perioada, am iesit cu a mea colega la o limonada. Lume multa, tineri cu placa si bicicleta... "Si acum urmeaza Piata Mica, nu?" - imi intreb eu "ghidul[.
Nu, urmeaza Piata Mare! imi raspunde.
Pai si pana aici ce a fost?
Centrul! Nicolae Balcescu!
Apoi, in capatul centrului in fata ochilor mi s-a infatisat un spatiu imens. Liber! Cladiri pe margini, si o fantana in mijloc. Primaria!
WOW!
Primul loc in care aveam sa platesc intrarea o saptamana mai tarziu cand am ajuns cu toate bagajele a fost Turnul Sfatului. In Piata Mare urmau niste concerte sau proiectii de film. O gramada de scaune negre isi asteptau locuitorii sau turistii pentru a fy ocupate. Imi plac turnurile. Pentru ca te duc deasupra oraselor. Pentru ca-s vechi si pentru ca au povesti. Am ajuns la primul etaj. La egalitate cu primarul. Aveam posibilitatea de a vedea tot ce vede el de la inaltimea personala. Cea de 1.90 sau cea de la etajul 1 al Primariei. In fine. Mi-a curs o lacrima. de emotie.
Mi l-am imaginat pe acel om de la etajul 1 al Primariei ca pe cel mai fericit om. Acolo, jos, la cativa metri departare a supravegheat santierele, a dat sfaturi, a ascultat sfaturi de la specialisti si ore intregi a putut sa urmareasca fiecare pas al echipelor care lucrau la realizarea Pietei Mari de azi.
Apoi, odata terminate lucrurile, acelasi om a vazut rezultatul anilor de munca. Oameni plimbandu-se. Sute. Mii. Fericiti. Cu ochi migdalati sau ovali. Cu piele de culoare neagra sau alba. Blonzi sau bruneti. Slabi sau grasi. Barbati care merg mana de mana sau femei care fac acelasi lucru. A vazut zambete pe fata oamenilor acelora. Rasete. Lacrimi. A vazut bradul de Craciun, luminitele care scalda intreaga priveliste de ..."dedesubt". Oameni cu telefoane de la cele mai slabe la performante, la tablete sau aparate foto de mii de euro. A vazut exact ce vedeam eu. Am avut o satisfactie enorma pentru ca am ales sa ma mut acolo. Oare care e satisfactia cand stii ca tu ai fost primarul care a facut ca totul sa se intample?
Exista 2 categorii de oameni. Cei care aud ca vara viitoare as pleca inapoi si cei care iubesc enorm Bucurestiul. Ce sa mai cauti acolo? E atat de departe! Incearca altfel. Un loc mai aproape de casa! Pe langa multitudinea de calitati ale orasului din centru tarii sta si lucrul asta. E SUFICIENT dE dEPARTE INCAT SA FIU FERICITA! dA, nici eu nu-s incantata nici sa plec dimineata la 6.45 de acasa si sa ajung la 13 in Sibiu - via Valea Oltului. Nici sa plec la 7 si sa ajung la 14.30 pe Brasov. dar Sibiul merita sacrificiul! Orice sacrificiu!!
Raman la asta. Pentru ca asta imi da mereu motive sa scriu.
Am venit de mai putin de o saptamana de la Sibiu. Si nu imi mai gasesc locul. Azi spunea cineva ca-i normal. Vin cu aere de Sibiu. Nu consider asta. Consider ca am inteles lucrurile ALTFEL!
In modul in care ar trebui sa il intelegem mai devreme.
Merg azi in oras sa cumpar cascaval. La magazin au adus produse noi. CIdRU dE NORMANdIA. Minunat. In regiunea de nord-vest al hexagonului unde b bautura respectiva se fabrica, pretul e intre 15-20 de euro. La noi de mult mai multe ori...mai ieftin. 12 lei
Niste barbati, pe care de altfel il cunosc de ani si ani incep sa zica. E bun pentru....un cuvant care se termina cu "MENT", Mai adauga si un limbaj nonverbal. Cunoscutul gest facut cu mainile. Asta in caz ca lumea din magazin n-a inteles ideea.
Mi s-a parut de toata rusinea. Oamenii din Sibiu n-ar face asta - mi-am zis.
Ma gandesc acum la Sibiu. Si azi si ieri si alaltaieri. Si pe zi ce trece realizez ca ala e locul pe care vreau sa i-l ofer copilului meu. Pentru educatie si cultura.
Sibiul m-a facut mai directa. Mai directa decat eram? E posibil asa ceva? da! M-a deranjat comentariul unui individ intr-una din seri la barul din oras. In orice situatie as fy folosit privirea mea URATA! Mi-am dat seama ca n-am de ce sa ma incrunt - nu vreau sa am riduri de tanara. Nu am vrut sa tip. Si nici sa faca circ in vreun fel. M-am multumit sa spun "Intr-adevar cred ca nu-s potrivita pentru locul asta si nu ma incadrez in peisaj". M-am ridicat si am plecat. In modul cel mai relaxat si normal.
A doua seara, cand am fost reinvitata m-am multumit sa spun ca atmosfera din locul respectiv e prea eleganta pentru una ca mine. Nu ma pot ridica la nivelul locului si targetului pe care il are. Eu raman la nivelul teraselor din Pietele Mare si Mica din Sibiu. deh, fiecare cu nivelul lui :)
Sibiul m-a invatat sa spun ce gandesc si im i doresc. M-a invatat ca timpul e scurt. Si uneori ar trebui sa schimbam virgula in ceva mai serios. de multi multi ani am fost admirata pentru faptul ca intotdeauna cand mi-am propus lucruri le-am indeplinit. Mi-am dorit sa ma imprietenesc, sa cunosc ceva sau pe cineva. Si am reusit. La Sibiu mi-am propus sa fac o poza cu primarul. Chiar de-ar fy nevoie sa il astept saptamani in sir la usa primariei. Am facut.
Am citit cartea nu stiu carui om politic. L-am urmarit pana am obtinut un autograf. Mi-am dorit sa ajung in orasul X. Am calatorit de la ora 22 pana a doua zi la 8 dar mi-a reusit.
Uneori poate da cu virgula. Uneori s-a intamplat sa ranesc oameni cu deciziile mele. Nu am vrut intentionat sa fac asta. doar ca dorinta a fost mare. Atat de mare incat am pornit de la ideea ca cei din jur ma cunosc. Si inteleg faptul ca nu vreau sa ii ranesc. Nu au inteles chiar intotdeauna.
Am citit cartea Pas cu Pas. E autobiografica. A unui om care a predat multi ani fizica. Si aproape la fel de multi a fost si profesor. Care e acuzat ca nu stie sa comunice. dupa parerea mea, dintre toti profesorii de fizica pe care ii cunosc, el comunica cel mai bine. Pe alocuri m-a impresionat cartea. O pot asemana cu preferata mea timp de ceva ani. Jurnalul de campanie electorala a colegiului 7 Prahova. Ceva diferente exista. In primul rand o carte scrisa de un "realist" versus o "umanista". In al doilea rand perioada de timp: cateva luni vs 50 de ani. Si diferentele continua.
Cand am ajuns la Sibiu, dupa ce am vazut garsoniera in care aveam sa imi petrec urmatoaea perioada, am iesit cu a mea colega la o limonada. Lume multa, tineri cu placa si bicicleta... "Si acum urmeaza Piata Mica, nu?" - imi intreb eu "ghidul[.
Nu, urmeaza Piata Mare! imi raspunde.
Pai si pana aici ce a fost?
Centrul! Nicolae Balcescu!
Apoi, in capatul centrului in fata ochilor mi s-a infatisat un spatiu imens. Liber! Cladiri pe margini, si o fantana in mijloc. Primaria!
WOW!
Primul loc in care aveam sa platesc intrarea o saptamana mai tarziu cand am ajuns cu toate bagajele a fost Turnul Sfatului. In Piata Mare urmau niste concerte sau proiectii de film. O gramada de scaune negre isi asteptau locuitorii sau turistii pentru a fy ocupate. Imi plac turnurile. Pentru ca te duc deasupra oraselor. Pentru ca-s vechi si pentru ca au povesti. Am ajuns la primul etaj. La egalitate cu primarul. Aveam posibilitatea de a vedea tot ce vede el de la inaltimea personala. Cea de 1.90 sau cea de la etajul 1 al Primariei. In fine. Mi-a curs o lacrima. de emotie.
Mi l-am imaginat pe acel om de la etajul 1 al Primariei ca pe cel mai fericit om. Acolo, jos, la cativa metri departare a supravegheat santierele, a dat sfaturi, a ascultat sfaturi de la specialisti si ore intregi a putut sa urmareasca fiecare pas al echipelor care lucrau la realizarea Pietei Mari de azi.
Apoi, odata terminate lucrurile, acelasi om a vazut rezultatul anilor de munca. Oameni plimbandu-se. Sute. Mii. Fericiti. Cu ochi migdalati sau ovali. Cu piele de culoare neagra sau alba. Blonzi sau bruneti. Slabi sau grasi. Barbati care merg mana de mana sau femei care fac acelasi lucru. A vazut zambete pe fata oamenilor acelora. Rasete. Lacrimi. A vazut bradul de Craciun, luminitele care scalda intreaga priveliste de ..."dedesubt". Oameni cu telefoane de la cele mai slabe la performante, la tablete sau aparate foto de mii de euro. A vazut exact ce vedeam eu. Am avut o satisfactie enorma pentru ca am ales sa ma mut acolo. Oare care e satisfactia cand stii ca tu ai fost primarul care a facut ca totul sa se intample?
Exista 2 categorii de oameni. Cei care aud ca vara viitoare as pleca inapoi si cei care iubesc enorm Bucurestiul. Ce sa mai cauti acolo? E atat de departe! Incearca altfel. Un loc mai aproape de casa! Pe langa multitudinea de calitati ale orasului din centru tarii sta si lucrul asta. E SUFICIENT dE dEPARTE INCAT SA FIU FERICITA! dA, nici eu nu-s incantata nici sa plec dimineata la 6.45 de acasa si sa ajung la 13 in Sibiu - via Valea Oltului. Nici sa plec la 7 si sa ajung la 14.30 pe Brasov. dar Sibiul merita sacrificiul! Orice sacrificiu!!
Monday, September 29, 2014
25 si un pic
Credeam acum un an pe vremea asta ca 25u-i decisiv. Ca in ziua in care implinesc 25 se pune de undeva un punct urmand ca apoi sa trec la alti 25 de ani din viata care vor fi despre cu totul altceva.
Ca in ziua in care voi implini 25 voi avea o analiza a tuturor oamenilor importanti la acel moment si ca pana la 25 trebuie sa traiesc intens. Sa nu ma prinda al doilea sfert de secol cu lucruri netraite. Am si facut-o. In ultima luna de...24.
Insa 25 nu a adus nimic deosebit. Sau...aproape nimic. Am implinit 25 intr- zi in care putin a fulguit si am fost cea mai fericita. Au venit cadouri...la mine la poarta. Am fost fericita ca am incercat lucruri si am cunoscug anumite persoane in acea ultima luna de 1/4 de secol.
Si apoi...
1. Apoi a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult sa merg la dentist. Ah si sa-i povestesc lucrurile dubioase pe care le visez.
2. Am renuntat la facultate. Si am reinceput-o. Aceeasi. de unde am lasat-o.
3. Am inceput sa imi iubesc corpul si mai mult.
4. M-am mutat.
5. Am trait intens. Nu neaparat la cote maxime ci cu emotii.
6. Mi-am facut multi prieteni.
7. Si planuri. Care includ...daca nu Franta macar vita de vie.
Cat despre cei din jur...azi, discutand cu cea mai buna prietena am realizat ca era nevoie sa implinesc mai mult de 25 de ani (fix) pentru a intelege.
Ea se pricepe extrem de bine la oameni si nu o sa spun ca ma iau neaparat dupa ea insa chiar are dreptate cand spune ceva. Poate pentru ca e o persoana care analizeaza mult, care a lucrat cu oameni si care are o varsta. Am discutat despre oameni pe care nu i-am mai vazu. de o luna, de un an...de unii am fost indragostita, pe altii i-am admirat si unii imi sunt dragi.
1. Ii povestesc amuzata despre primul. Nu e genul meu - desi pana la (mai mult de) 25 de ani trebuia sa inteleg ca oricine e genul nostru. Ea imi spune ca sigur era in compania unor oameni apropiati, se simtea bine si de-aia mi-a spus anumite lucruri pe de o parte ciudate, pe de alta flatante si pe de alta amuzante.:)
STII, CREd CA ORICE FEMEIE S-AR SIMTI FERICITA CU UN BARBAT CA EL ALATURI! dar nu eu ar urma continuare. de fapt...da, si eu sunt fericita cu el alaturi dar e altfel de fericire :) 1. Stie sa se poarte 2. Stie ce si cand sau cum sa faca 3. Are experienta unei relatii de foarte lunga durata - si asta consider ca e una dintre marile calitati ale unui tip.
M-am gandit apoi la defecte. Si fara sa fiu intrebata de ea nimic am spus: IN MOMENTUL IN CARE O SA O GASEASCA PE EA!!! O SA FACA TOTUL PENTRU PERSOANA AIA. O SA FIE CAPABIL SA RENUNTE LA dEFECTE (desi defectele ne fac oameni) dIN dRAGOSTE:)
2. A doua persoana e...desteapta. Si se vede. :)) Structura fetei mele e destul de masculina. Am o fata foarte mare lucru care ma deranjeaza deseori cand fac poze cu vreo prietena. Orice alta femeie are fata mai micuta decat a mea. Ma gandesc ca seman la capitolul asta cu "partea masculina" a familiei caci mama (sora-mea) are o fata micuta si rotunda. Acum, femeile ca femeile dar barbatii...? Se intampla sa fac poze cu unii si sa realizez ca au fatza cat a mea sau...mai mica!
Cand l-am vazut pe al doilea tip mi-am zis: EL E! El la la modul ca in sfarsit exista o persoana cu o fata (mult) mai mare decat a mea. Slava domnului ca exista persoane care au si fata mai mare si langa care "as da bine".
Se uita prietena mea la poza cu el si zice: da mai, clar e destept. Nu stii ca se spune ca oamenii foarte destepti au o fatza foarte mare? Hmmm da, ce sa zic? Nu-i o noutate:)
3. Apoi, pe cand stateam intinsa la soare spun (nu stiu cum vine vorba) NU-I ASA CA dACA L-AI VEdEA PRIN ORAS PUR SI SIMPLU, FARA SA IL CUNOSTI, FARA SA STII CAT dE dESTEPT E NU AI PRESUPUNE NICIOdATA CA E ...CUM E dE FAPT? Mi-a zis ca nu. Pur si simplu nu are fatza aia de om destept. Arata ca o persoana oarecare.
4. (in continuare la 3) ...SPRE dEOSEBIRE dE XULESCU CEL CARE CHIAR ARATA A...da, imi raspunde ea. de el nu trebuie neaparat sa stii ca-i destept si are/a avut respectivele rezultate. E suficient sa il vezi si iti dai seama. Totusi nu stiu de ce mi-e atat de antipatic. Si zi de zi mi-e si mai antipatic.
Mda, imi pare rau sa aud asta. Erau vremuri cand uram sa aud asta! Obisnuiam sa o tot intreb: CE ZICI? TIPUL 3? SAU 4? Si de fiecare data raspundea 3. La inceput de tot mi se pareau aproape identici. Apoi usor usor am realizat ca e posibil sa nu aiba nici macar un lucru in comun. A fost nevoie sa treaca foarte multi ani pentru a ma convinge de diferenta dintre ei.
Ea e multumita de omul de la 4 pentru...modul in care s-a purtat cu mine...nu aici, acasa. Ci pentru grija purtata cat timp am fost acolo. departe de casa. Unde il stiam pe el si atat :)
**************
Si persoana cu numarul 5, despre care o sa scriu o gramada e...omul pe care mi-am dorit mult timp sa il cunosc. Iar EA...ok imi placea sa o necajesc. TI-L AdUC IN CASA! TI-L AdUC IN CASA ii spuneam deseori. Ca sa o enervez. :)))) Nu l-ar fy primit niciodata. Nu stiu de ce. Pentru ca, daca ma gandesc nu a fost NICIUN CAZ in care sa spuna NU.
doar ca EL era altceva in comparatie cu toate celelalte persoane. Mi-as fy dorit ca atunci cand ies cu el sa am o camera de filmat si sa filmez tot. Sa il poata vedea pe indelete si ea.
Omu avea sa se dovedeasca unul bun. Iar ea era persoana care ma sustinea oricand. Mai putin la asta. Cat timp am iesit cu el (gresit zis "iesit cu el". Perioada de timp petrecuta cu el) nu mi-a zis niciodata ca nu e ok sa ies. A avut incredere in mine. A fost cea mai interesanta experienta. daca as alege o forma ca sa reprezint iesirile noastre as alege o linie. Nu una curba, nu una care duce la o forma geometrica. O LINIE SI ATAT. dREAPTA! ORIZONTALA! CA IN FILME CANd VEdEM CA UN OM E PE MOARTE, SI PE APARATUL RESPECTIV IN LOC SA FIE O LINIE CARE ARATA CUM SUNT BATAILE INIMII PUR SI SIMPLU ACEASTA INCETEAZA SA MAI BATA. LINIEEEE! CEA MAI dREAPTA dIN EXISTENTA UNUI OM!
Si apoi, stau, ma mai gandesc putin si ajung la alta concluzie: e ca o linie care incepe din Groapa Marianelor (cel mai adanc loc din lume si apoi urca vetiginos pana la 8848. Si iar si iar si iar.
Primele 3 dati cand am iesit cu el am mintit ca ies cu prietene:) A trecut un an de atunci. Am realizat cat de diferit era el. Cel mai mult din discutia avuta cu EA.
Glumim, chicotim si apoi ii zic CE MA ENERVEZI! AI MERITA SA VIN CU TIPUL 5 LA TINE ACASA CA PREA MA ENERVEZI. Si asa a inceput discutia despre el. Si atunci mi-a zis adevarata parere despre el.
O PARERE...BUNA. dACA NU CHIAR FOARTE BUNA. Ma iubeste atat de tare incat isi doreste un singur lucru: sa fiu protejata. :) E foarte dragut si emotionant lucrul asta.
Si stie fiecare mod in care a reactionat el - in fiecare situatie.
1. Stie ca am mers la munte si...atat!
2. Stie ca am fost la cariera si ...atat!
3. Stie ca l-am placut.
4. Stie ca a fost ceva nou pentru mine.
5. Stie ca am vrut sa vad "cum e" si ca el nu m-a lasat sa vad cum e. Penru ca s-a gandit la viitorul meu:)
6. Stie ca mi-a permis sa ma simt ca acasa. Ca m-a lasat sa merg cu ingrendiente si mixer acasa la el si sa prepar ceva. Care nu a iesit fix cum trebuia. Si stie si ca el a gustat si a zis ca nu-s rele. Si apoi a tot gustat si a tot gustat.
7. Stie ca m-am ars incercand sa tot scot formele de prajitura din cuptor. Ca la un moment dat i-am zis GATA NU MAI POT iar el s-a ridicat de pe scaunul ala pe care statea atat de comod, a deschis usa la cuptor si s-a ocupat de tot.
8. Stie ca putea sa profite oricand, oricum. Si nu a facut-o niciun moment.
9. Stie ca mi-a oferit tot confortul pe care mi-l puteam dori.
10. Si stie ca in situatia in care hainele mele au ramas putine singurul lucru pe care el l-a zis a fost: CUM SE dESFACE? SE TRAGE dE FUNdITA ASTA? A zis. Nu a tras:)
S-a purtat foarte frumos cu tine. Bineinteles ca il primeam in casa la mine daca era cazul.:) Si-apoi discutia a luat o tenta sexuala. de ce nu s-a intamplat nimic intre noi? Pentru ca e un barbat care nu are nevoie de mai mult sex! mi-a spus ea.
Pai si tipul de la punctul 3 e la fel. NU! PARE-SE CA NU-S LA FEL! Tipul de la punctul 3 e intr-adevar unul care nu pune foaaaaaaaaarte mare pret pe sex dar asta nu e tot.
MI-A SPUS FIUL dOAMNEI X, care il stie pe tipul "5" ca a avut omul asta parte la viata lui de atat sex!!!!!! Mda, despre asta era vorba si in ceea ce zicea prietena mea. Omul a avut parte de atatea partide de sex, atat de diverse si felurite incat nu mai e la stadiul de "ah, am 25 de ani, am facut cu 2 in toata viata mea si hai sa recuperez". Omu e unul multumit. Si e ok cu ce si cum a trait pana acum.
Si ca sa mai ramana ceva consemnat pentru acest sfarsit de septembrie...CREd CA NIMIC NU MA FACE MAI FERICITA dECAT SIBIUL. E LOCUL MEU dE SUFLET. SI SPER CA ANUL URMATOR SA MA INTORC. IAR dE NU...O SA VISEZ TOATA VIATA LA EL.
PENTRU CA, INAINTE dE A AJUNGE AICI MI-L IMAGINAM CA PE UN LOC MAGIC SI dE POVESTE. Odata ce am ajuns aici insa...mi-am dat seama ca nu era imaginatie. Era...PUR SI SIMPLU REALITATE. E CEL MAI FRUMOS LOC CARE ABUNdA IN OAMENI BUNI, dE CALITATE, PRIETENOSI SI CARE TE AJUTA IN ORICE SITUATIE. E CEL MAI FRUMOS LOC IN CARE POT INVESTI, IUBI SI TRAI.
Wednesday, July 23, 2014
Se intampla uneori sa dau dreptate multor oameni. dar am grija intotdeauna sa nu le-o spun.
A avut cineva dreptate cand mi-a zis de Ioana versus preferintele mele.
A avut si altcineva dreptate in ziua in care ma aflam la o pensiune si mi-a zis un anumit lucru care m a durut groaznic.
A avut dreptate si Ioana, alta Ioana care a zis ca trebuie sa iti cunosti valoarea.
Si...am realizat si cum e sa te afli de...cealalta parte.
Am o preferinta pentru o anumita categorie de oameni. Preferinta dusa uneori la extrem. Nu imi impun ca acei oameni sa imi placa pur si simplu se intampla.
La un moment dat m am hotarat sa o apuc pe o anumita cale. Nu era calea gresita, nu faceam nimic rau. Era pur si simplu un mod de a-mi ocupa timpul. Ai mei m-au lasat, m-au incurajat, mi-au oferit banii de care aveam nevoie. Nu au spus niciun moment NU. Apoi, dupa ce contributia lor s-a incheiat am fost intrebata:
AI ANUMITE PREFERINTE IN CEEA CE PRIVESTE LUMEA dIN JURUL TAU - CREZI CA ALEGANd CALEA ASTA TE VEI SIMTI MULTUMITA SI IMPLINITA? Am fost sigura ca da! Pana la urma era perfect totul...probabil! Apoi, desi-s o persoana maxim de optimista am inceput sa imi pun intrebari. Mda, optimismul se ducea pe apa sambetei. dar am fost salvata de Clopotel...in cazul asta Clopotelul numindu-se Ioana. Si am dat exemplul ei. Era cel mai bun exemplu. E O EXCEPTIE - ATATA TOT! mi-a replicat o persoana cu picioarele pe pamant. Am fost sigura ca nu e o exceptie. Si poate nu e. dar nu mereu, toata lumea trece prin situatia aia optimista a Ioanei.
Intr-una din zile ma aflam la munte. Unul dintre tipii pe care tocmai ii vazusem semana LEIT cu o persoana. Acum, avand in vedere ca totul-i relativ...poate si LEITUL e la fel de relativ. Asadar, tipul semana cu un om pe care nu il vazusem personal in viata mea! Il vazusem intr-o poza, o singura poza si de fapt nici nu prea semana.
Si ii zic lui Cristi - stii ca un tip de aici seamana cu Florin, cu ruda ta? Pentru Cristi, subiectul Florin e cel mai sensibil subiect care ar putea sa existe! Mi-a scris 2 randuri pe care am fost ferm convinsa ca nu le voi citi niciodata. Nu niciodata de la nimeni, niciodata de la el. Era pentru mine un model de calmitate, normalitate si seriozitate...si ma cunostea. Poate prea mult. Nici macar nu stiu daca acel comentariu al lui se datora faptului ca il enervasem sau pentru ca asta crezuse tot timpul. desi, acum judecand...ambele variante sunt la fel de posibile.
Ioana e profesoara mea. E o profesoara de la un curs online. Si am invatat de la ea. Lucruri pe anumite subiecte dar si lucruri generale. despre liste si despre valoare. despre preturi. Ok, subiectul asta cu preturile l-am invatat si de la un prof. Eram in urma cu 5-6 ani si m-a intrebat cat castig la un anumit post de munca. Pai nu castig nimic, i-am spus. Mi-a zis ca, pe viitor, pentru orice sau oricine as lucra, niciodata sa nu mai fac lucrul asta.
Ioana, pe de alta parte povestea despre ea. despre castigul din proiectele ei si despre cat castiga. A avut un proiect in cadrul caruia castiga 800 lei pe luna. I s-a oferit un alt salariu. Nu mai mic. Echivalentul in alte produse. dar a stiut ca ea vrea banii. Si a zis NU indiferent de cat de tentanta era contravaloarea.
M-am gandit ieri toata ziua la un lucru. La relatiile dintre oameni, la importanta relatiilor si la ce o face pe o persoana fericita. Mi-am zis ceva de genul "dar nu poate sa dea nici macar un CLICK?" de atata aveam nevoie. Intr-adevar era vorba de celalalt blog al meu. Pe care sunt plictisitoare, sau enervanta sau exasperanta dar oricum sunt mai ok decat pe asta.
Nici nu era nevoie sa citeasca! Era suficient sa dea click. Sa intru la statistici si sa-mi apara scris ca cineva din locul X a intrat pe site. Apoi, m-am gandit ca, in situatia asta, la un moment dat poate intrebam...ce parere ai despre Festivalul ala de Gastronomie de la Sibiu? Si persoana in cauza ar fy spus ca habar n-are. PAI CUM! dOAR AI CITIT PE BLOG!!!
Si apoi...mi-ar fy zis fie 1. Nu am citit (ceea ce insemna ca o alta persoana din locul X a intrat si nu aceea la care ma asteptam) sau 2. Am dat click dar habar n-am. N-am citit! Ceea ce iar ma deranja pentru ca a fost munca mea. Buna, proasta MUNCA MEA. Si am facut-o asa cum am considerat eu.
dar clar, un om care tzine la tine poate face efortul asta. SA iti inteleaga dorintele bune sau rele; sa iti inteleaga proiectele - chiar daca stie ca nu vor duce nicaieri. Si sa iti acorde 5 minute din timpul lui pentru a citi o postare pe un blog.
Ok, trecem si peste asta. Ajungem intr-un orasel din sudul tarii. Recunosc ca are legatura cu ... o persoana. Adica sunt o gramada de orase in sudul tarii de ce l-as alege tocmai pe asta??? Mda, cunosc o persoana din respectivul oras. O cunosc la modul ca am vorbit online de mai multe ori. Si clar ea ma stie pe mine mai IN dETALIU decat o stiu eu pe ea. Si, pe langa faptul ca persoana X locuieste in orasul Y, orasul mai are ceva. O anumita ramura a agriculturii dezvoltata. Pe alocuri dezvoltata la un nivel profesionist si inalt. Unul dintre oameni influenti ai tarii, nascut fiind acolo, a investit ceva bani. Si-a deschis si o pensiune. Si omul ala, cu tot cu agricultura lui ma face sa ma gandesc la FRANTA. Ma face sa vreau sa gust produsele firmei lui. Produse care de altfel imi sunt total neplacute in general. dar exista EXCEPTIA ASTA. din lumea asta mare careia-i palavragesc eu maxim de mult sunt 2(!!!!!!!!!!!!!!) persoane care stiu de planul meu. Nici mie nu imi vine sa cred ca 2 si atat. Una dintre ele - aia care nici macar click nu da - mi-a raspuns pur si simplu: de ce iar incepi cu orasul ala? Ce e cu orasul ala?
Si am inteles. Probabil asta inseamna sa te maturizezi. Sunt lucrurile la care visez. da. Visez sa am un blog misto. Si visez sa merg la dragasani. Sa vad podgoria cumparata de nu stiu ce persoana si sa vad si eu cum e vinul ala de acolo. Poate o sa imi placa, poate nu. Tot ce e posibil. dar imi urmez visul. Si daca cineva glumeste si face misto de visul meu inseamna ca nu e o persoana care sa merite sa imi fie prieten.
doamne fereste! Nu sustin ca imi e inferioara. Poate asta si e problema! Imi e MULT PREA SUPERIOARA dar cu siguranta e o persoana careia nu ii pot impartasi lucrurile care ma fac fericita. deci nu poate sa imi fie prieten
A avut cineva dreptate cand mi-a zis de Ioana versus preferintele mele.
A avut si altcineva dreptate in ziua in care ma aflam la o pensiune si mi-a zis un anumit lucru care m a durut groaznic.
A avut dreptate si Ioana, alta Ioana care a zis ca trebuie sa iti cunosti valoarea.
Si...am realizat si cum e sa te afli de...cealalta parte.
Am o preferinta pentru o anumita categorie de oameni. Preferinta dusa uneori la extrem. Nu imi impun ca acei oameni sa imi placa pur si simplu se intampla.
La un moment dat m am hotarat sa o apuc pe o anumita cale. Nu era calea gresita, nu faceam nimic rau. Era pur si simplu un mod de a-mi ocupa timpul. Ai mei m-au lasat, m-au incurajat, mi-au oferit banii de care aveam nevoie. Nu au spus niciun moment NU. Apoi, dupa ce contributia lor s-a incheiat am fost intrebata:
AI ANUMITE PREFERINTE IN CEEA CE PRIVESTE LUMEA dIN JURUL TAU - CREZI CA ALEGANd CALEA ASTA TE VEI SIMTI MULTUMITA SI IMPLINITA? Am fost sigura ca da! Pana la urma era perfect totul...probabil! Apoi, desi-s o persoana maxim de optimista am inceput sa imi pun intrebari. Mda, optimismul se ducea pe apa sambetei. dar am fost salvata de Clopotel...in cazul asta Clopotelul numindu-se Ioana. Si am dat exemplul ei. Era cel mai bun exemplu. E O EXCEPTIE - ATATA TOT! mi-a replicat o persoana cu picioarele pe pamant. Am fost sigura ca nu e o exceptie. Si poate nu e. dar nu mereu, toata lumea trece prin situatia aia optimista a Ioanei.
Intr-una din zile ma aflam la munte. Unul dintre tipii pe care tocmai ii vazusem semana LEIT cu o persoana. Acum, avand in vedere ca totul-i relativ...poate si LEITUL e la fel de relativ. Asadar, tipul semana cu un om pe care nu il vazusem personal in viata mea! Il vazusem intr-o poza, o singura poza si de fapt nici nu prea semana.
Si ii zic lui Cristi - stii ca un tip de aici seamana cu Florin, cu ruda ta? Pentru Cristi, subiectul Florin e cel mai sensibil subiect care ar putea sa existe! Mi-a scris 2 randuri pe care am fost ferm convinsa ca nu le voi citi niciodata. Nu niciodata de la nimeni, niciodata de la el. Era pentru mine un model de calmitate, normalitate si seriozitate...si ma cunostea. Poate prea mult. Nici macar nu stiu daca acel comentariu al lui se datora faptului ca il enervasem sau pentru ca asta crezuse tot timpul. desi, acum judecand...ambele variante sunt la fel de posibile.
Ioana e profesoara mea. E o profesoara de la un curs online. Si am invatat de la ea. Lucruri pe anumite subiecte dar si lucruri generale. despre liste si despre valoare. despre preturi. Ok, subiectul asta cu preturile l-am invatat si de la un prof. Eram in urma cu 5-6 ani si m-a intrebat cat castig la un anumit post de munca. Pai nu castig nimic, i-am spus. Mi-a zis ca, pe viitor, pentru orice sau oricine as lucra, niciodata sa nu mai fac lucrul asta.
Ioana, pe de alta parte povestea despre ea. despre castigul din proiectele ei si despre cat castiga. A avut un proiect in cadrul caruia castiga 800 lei pe luna. I s-a oferit un alt salariu. Nu mai mic. Echivalentul in alte produse. dar a stiut ca ea vrea banii. Si a zis NU indiferent de cat de tentanta era contravaloarea.
M-am gandit ieri toata ziua la un lucru. La relatiile dintre oameni, la importanta relatiilor si la ce o face pe o persoana fericita. Mi-am zis ceva de genul "dar nu poate sa dea nici macar un CLICK?" de atata aveam nevoie. Intr-adevar era vorba de celalalt blog al meu. Pe care sunt plictisitoare, sau enervanta sau exasperanta dar oricum sunt mai ok decat pe asta.
Nici nu era nevoie sa citeasca! Era suficient sa dea click. Sa intru la statistici si sa-mi apara scris ca cineva din locul X a intrat pe site. Apoi, m-am gandit ca, in situatia asta, la un moment dat poate intrebam...ce parere ai despre Festivalul ala de Gastronomie de la Sibiu? Si persoana in cauza ar fy spus ca habar n-are. PAI CUM! dOAR AI CITIT PE BLOG!!!
Si apoi...mi-ar fy zis fie 1. Nu am citit (ceea ce insemna ca o alta persoana din locul X a intrat si nu aceea la care ma asteptam) sau 2. Am dat click dar habar n-am. N-am citit! Ceea ce iar ma deranja pentru ca a fost munca mea. Buna, proasta MUNCA MEA. Si am facut-o asa cum am considerat eu.
dar clar, un om care tzine la tine poate face efortul asta. SA iti inteleaga dorintele bune sau rele; sa iti inteleaga proiectele - chiar daca stie ca nu vor duce nicaieri. Si sa iti acorde 5 minute din timpul lui pentru a citi o postare pe un blog.
Ok, trecem si peste asta. Ajungem intr-un orasel din sudul tarii. Recunosc ca are legatura cu ... o persoana. Adica sunt o gramada de orase in sudul tarii de ce l-as alege tocmai pe asta??? Mda, cunosc o persoana din respectivul oras. O cunosc la modul ca am vorbit online de mai multe ori. Si clar ea ma stie pe mine mai IN dETALIU decat o stiu eu pe ea. Si, pe langa faptul ca persoana X locuieste in orasul Y, orasul mai are ceva. O anumita ramura a agriculturii dezvoltata. Pe alocuri dezvoltata la un nivel profesionist si inalt. Unul dintre oameni influenti ai tarii, nascut fiind acolo, a investit ceva bani. Si-a deschis si o pensiune. Si omul ala, cu tot cu agricultura lui ma face sa ma gandesc la FRANTA. Ma face sa vreau sa gust produsele firmei lui. Produse care de altfel imi sunt total neplacute in general. dar exista EXCEPTIA ASTA. din lumea asta mare careia-i palavragesc eu maxim de mult sunt 2(!!!!!!!!!!!!!!) persoane care stiu de planul meu. Nici mie nu imi vine sa cred ca 2 si atat. Una dintre ele - aia care nici macar click nu da - mi-a raspuns pur si simplu: de ce iar incepi cu orasul ala? Ce e cu orasul ala?
Si am inteles. Probabil asta inseamna sa te maturizezi. Sunt lucrurile la care visez. da. Visez sa am un blog misto. Si visez sa merg la dragasani. Sa vad podgoria cumparata de nu stiu ce persoana si sa vad si eu cum e vinul ala de acolo. Poate o sa imi placa, poate nu. Tot ce e posibil. dar imi urmez visul. Si daca cineva glumeste si face misto de visul meu inseamna ca nu e o persoana care sa merite sa imi fie prieten.
doamne fereste! Nu sustin ca imi e inferioara. Poate asta si e problema! Imi e MULT PREA SUPERIOARA dar cu siguranta e o persoana careia nu ii pot impartasi lucrurile care ma fac fericita. deci nu poate sa imi fie prieten
Friday, July 11, 2014
Când ai o mamă care nu se pricepe deloc la localizări si orientari și un tată care pentru nimic în lume nu întreabă dacă merge în direcția bună, ai toate șansele din lume să demonstrezi că ești copilul amândurora.
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)
Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.
Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este?
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!
Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu?
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)
Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.
Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este?
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!
Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu?
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...
Sunday, June 29, 2014
impresii
Am plătit 6 lei ca să ajung până în Târgovişte. La 7 fără câteva minute cu plecare de la mine de acasă.
Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.
Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.
Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)
Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)
*********************************************************
Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************
Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.
Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!
Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.
Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.
Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?
Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.
Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.
Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.
Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.
Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)
Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)
*********************************************************
Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************
Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.
Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!
Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.
CAZARE IEFTINĂ 80 lei - 20 euro. Adică dacă eşti străin trebuie să plăteşti mai mult.
Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.
Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?
Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.
Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.
Subscribe to:
Posts (Atom)