Se intampla uneori sa dau dreptate multor oameni. dar am grija intotdeauna sa nu le-o spun.
A avut cineva dreptate cand mi-a zis de Ioana versus preferintele mele.
A avut si altcineva dreptate in ziua in care ma aflam la o pensiune si mi-a zis un anumit lucru care m a durut groaznic.
A avut dreptate si Ioana, alta Ioana care a zis ca trebuie sa iti cunosti valoarea.
Si...am realizat si cum e sa te afli de...cealalta parte.
Am o preferinta pentru o anumita categorie de oameni. Preferinta dusa uneori la extrem. Nu imi impun ca acei oameni sa imi placa pur si simplu se intampla.
La un moment dat m am hotarat sa o apuc pe o anumita cale. Nu era calea gresita, nu faceam nimic rau. Era pur si simplu un mod de a-mi ocupa timpul. Ai mei m-au lasat, m-au incurajat, mi-au oferit banii de care aveam nevoie. Nu au spus niciun moment NU. Apoi, dupa ce contributia lor s-a incheiat am fost intrebata:
AI ANUMITE PREFERINTE IN CEEA CE PRIVESTE LUMEA dIN JURUL TAU - CREZI CA ALEGANd CALEA ASTA TE VEI SIMTI MULTUMITA SI IMPLINITA? Am fost sigura ca da! Pana la urma era perfect totul...probabil! Apoi, desi-s o persoana maxim de optimista am inceput sa imi pun intrebari. Mda, optimismul se ducea pe apa sambetei. dar am fost salvata de Clopotel...in cazul asta Clopotelul numindu-se Ioana. Si am dat exemplul ei. Era cel mai bun exemplu. E O EXCEPTIE - ATATA TOT! mi-a replicat o persoana cu picioarele pe pamant. Am fost sigura ca nu e o exceptie. Si poate nu e. dar nu mereu, toata lumea trece prin situatia aia optimista a Ioanei.
Intr-una din zile ma aflam la munte. Unul dintre tipii pe care tocmai ii vazusem semana LEIT cu o persoana. Acum, avand in vedere ca totul-i relativ...poate si LEITUL e la fel de relativ. Asadar, tipul semana cu un om pe care nu il vazusem personal in viata mea! Il vazusem intr-o poza, o singura poza si de fapt nici nu prea semana.
Si ii zic lui Cristi - stii ca un tip de aici seamana cu Florin, cu ruda ta? Pentru Cristi, subiectul Florin e cel mai sensibil subiect care ar putea sa existe! Mi-a scris 2 randuri pe care am fost ferm convinsa ca nu le voi citi niciodata. Nu niciodata de la nimeni, niciodata de la el. Era pentru mine un model de calmitate, normalitate si seriozitate...si ma cunostea. Poate prea mult. Nici macar nu stiu daca acel comentariu al lui se datora faptului ca il enervasem sau pentru ca asta crezuse tot timpul. desi, acum judecand...ambele variante sunt la fel de posibile.
Ioana e profesoara mea. E o profesoara de la un curs online. Si am invatat de la ea. Lucruri pe anumite subiecte dar si lucruri generale. despre liste si despre valoare. despre preturi. Ok, subiectul asta cu preturile l-am invatat si de la un prof. Eram in urma cu 5-6 ani si m-a intrebat cat castig la un anumit post de munca. Pai nu castig nimic, i-am spus. Mi-a zis ca, pe viitor, pentru orice sau oricine as lucra, niciodata sa nu mai fac lucrul asta.
Ioana, pe de alta parte povestea despre ea. despre castigul din proiectele ei si despre cat castiga. A avut un proiect in cadrul caruia castiga 800 lei pe luna. I s-a oferit un alt salariu. Nu mai mic. Echivalentul in alte produse. dar a stiut ca ea vrea banii. Si a zis NU indiferent de cat de tentanta era contravaloarea.
M-am gandit ieri toata ziua la un lucru. La relatiile dintre oameni, la importanta relatiilor si la ce o face pe o persoana fericita. Mi-am zis ceva de genul "dar nu poate sa dea nici macar un CLICK?" de atata aveam nevoie. Intr-adevar era vorba de celalalt blog al meu. Pe care sunt plictisitoare, sau enervanta sau exasperanta dar oricum sunt mai ok decat pe asta.
Nici nu era nevoie sa citeasca! Era suficient sa dea click. Sa intru la statistici si sa-mi apara scris ca cineva din locul X a intrat pe site. Apoi, m-am gandit ca, in situatia asta, la un moment dat poate intrebam...ce parere ai despre Festivalul ala de Gastronomie de la Sibiu? Si persoana in cauza ar fy spus ca habar n-are. PAI CUM! dOAR AI CITIT PE BLOG!!!
Si apoi...mi-ar fy zis fie 1. Nu am citit (ceea ce insemna ca o alta persoana din locul X a intrat si nu aceea la care ma asteptam) sau 2. Am dat click dar habar n-am. N-am citit! Ceea ce iar ma deranja pentru ca a fost munca mea. Buna, proasta MUNCA MEA. Si am facut-o asa cum am considerat eu.
dar clar, un om care tzine la tine poate face efortul asta. SA iti inteleaga dorintele bune sau rele; sa iti inteleaga proiectele - chiar daca stie ca nu vor duce nicaieri. Si sa iti acorde 5 minute din timpul lui pentru a citi o postare pe un blog.
Ok, trecem si peste asta. Ajungem intr-un orasel din sudul tarii. Recunosc ca are legatura cu ... o persoana. Adica sunt o gramada de orase in sudul tarii de ce l-as alege tocmai pe asta??? Mda, cunosc o persoana din respectivul oras. O cunosc la modul ca am vorbit online de mai multe ori. Si clar ea ma stie pe mine mai IN dETALIU decat o stiu eu pe ea. Si, pe langa faptul ca persoana X locuieste in orasul Y, orasul mai are ceva. O anumita ramura a agriculturii dezvoltata. Pe alocuri dezvoltata la un nivel profesionist si inalt. Unul dintre oameni influenti ai tarii, nascut fiind acolo, a investit ceva bani. Si-a deschis si o pensiune. Si omul ala, cu tot cu agricultura lui ma face sa ma gandesc la FRANTA. Ma face sa vreau sa gust produsele firmei lui. Produse care de altfel imi sunt total neplacute in general. dar exista EXCEPTIA ASTA. din lumea asta mare careia-i palavragesc eu maxim de mult sunt 2(!!!!!!!!!!!!!!) persoane care stiu de planul meu. Nici mie nu imi vine sa cred ca 2 si atat. Una dintre ele - aia care nici macar click nu da - mi-a raspuns pur si simplu: de ce iar incepi cu orasul ala? Ce e cu orasul ala?
Si am inteles. Probabil asta inseamna sa te maturizezi. Sunt lucrurile la care visez. da. Visez sa am un blog misto. Si visez sa merg la dragasani. Sa vad podgoria cumparata de nu stiu ce persoana si sa vad si eu cum e vinul ala de acolo. Poate o sa imi placa, poate nu. Tot ce e posibil. dar imi urmez visul. Si daca cineva glumeste si face misto de visul meu inseamna ca nu e o persoana care sa merite sa imi fie prieten.
doamne fereste! Nu sustin ca imi e inferioara. Poate asta si e problema! Imi e MULT PREA SUPERIOARA dar cu siguranta e o persoana careia nu ii pot impartasi lucrurile care ma fac fericita. deci nu poate sa imi fie prieten
Wednesday, July 23, 2014
Friday, July 11, 2014
Când ai o mamă care nu se pricepe deloc la localizări si orientari și un tată care pentru nimic în lume nu întreabă dacă merge în direcția bună, ai toate șansele din lume să demonstrezi că ești copilul amândurora.
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)
Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.
Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este?
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!
Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu?
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)
Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.
Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este?
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!
Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu?
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...
Sunday, June 29, 2014
impresii
Am plătit 6 lei ca să ajung până în Târgovişte. La 7 fără câteva minute cu plecare de la mine de acasă.
Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.
Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.
Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)
Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)
*********************************************************
Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************
Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.
Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!
Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.
Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.
Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?
Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.
Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.
Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.
Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.
Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)
Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)
*********************************************************
Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************
Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.
Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!
Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.
CAZARE IEFTINĂ 80 lei - 20 euro. Adică dacă eşti străin trebuie să plăteşti mai mult.
Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.
Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?
Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.
Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.
Tuesday, June 24, 2014
Cursuri si blog
Mâine mai am de dat un examen şi am terminat şi cursul ăsta:)
Mda cam prin iarnă am hotărât să încep un curs. Preţul? 1200 lei (12 milioane adică) Mi-am zis că e bun pentru viitor şi că îmi scot repede banii. Asta aşa e. A fost mai mult decât un simplu curs. Am învăţat mult. Pentru mine, pentru viitor...a fost ok în mare parte.
Datorită lui am cunoscut şi nişte tineri foarte simpatici (colegii mei. In principal Gina, Ionuţ)
Am avut ceva probleme serioase (ca să nu zic foarte serioase) cu dinţişorii :) şi am zis că dacă oricum stau în judeţ (neputând să plec la Sibiu sau Bucureşti) măcar să mai adaug ceva la CV.
De la începutul anului am început să fiu interesată şi de vinuri. Tipuri de vinuri, culori, arome şi soiuri. De băut clar nu le beau dar nu strică să ştii câte ceva şi despre asta.
Ştiu care soiuri sunt mai bune decât altele. Ştiu care ani au fost buni în ceea ce priveşte producţia de vin. Mişto subiect ăsta. Adică dacă tot sunt îndragostită de capitolul LAVANDĂ de ce n-aş fi la fel şi în ceea ce priveşte vinurile?
Mi-ar plăcea să merg undeva unde-i o podgorie când se culeg strugurii :) Ce.-i drept aş prefera Franţa dar dacă mi s-ar oferi posibilitatea să văd cum stau lucrurile cu hectarele de vie ale lui Isarescu din sudul judeţului Vâlcea nu m-aş supăra:)
Acum, n-am terminat bine cursul că am descoperit altceva. Alt curs. Costă mult mai puţin. 80 de euro. Când am citit despre ce e vorba m-am îndrăgostit.
E o suuuuper ofertă. E despre ceva ce mă caracterizează. Pe mine...pe Săgetători. Pe oamenii nebuni şi care iubesc viaţa.
De ce mi se pare super ofertă???
În cadrul cursului eşti învăţat (printre altele) cum să-ţi creezi un blog de la zero!!!
Povestea cu blogul e interesantă. Mă gândeam acum ceva săptămâni la ea.
Mai exact acum vreo 3 săptămâni mă întreba cineva dacă am un blog. Mi-a spus că m ar ajuta enorm (aveam eu anumite planuri). I-am zis că nu. Adică blogul ăsta e pentru oamenii dragi. Nu pentru un nene căruia îi vorbesc a doua oară în viaţă.
Ce mult mi-ar plăcea şi mie un blog miştoooo. Realizat de cineva care se pricepe! (mai căutasem eu odată pe net ce si cum se face dar renunţasem la idee atunci).
Apoi, i-am zis de la obraz unui amic-prieten care nu e web designer (aşa se zice, nu? ) dar care are habar de calculatoare că, dacă vreodată vrea să îmi facă o surpriză, gen un cadou de ziua mea ...ÎMI DORESC UN DESIGN DE BLOG. ŞMECHER!! Adică să fie foarte frumos:)
Mi-am permis să cer asta pentru că nu am mai cerut nimic altceva în ceva ani de când îl cunoşteam :) (ok mai era...Aduci tu calculatorul tău? sau Ieşi pe-afară? dar astea nu se pun, nu?;) )
Mi-a zis că poate să facă asta dar ... pe WORDPRESS nu pe BLOGGER. Bleah! Nu îmi place wordpressul. Acum îmi pare foaaaaarte rău. Dar dacă citeşte blogul şi vrea să îmi facă o surpriză, nu mă supăr. Eventual să mă întrebe Imi dai şi mie nişte linkuri de bloguri să citesc? O să îi dau 15 linkuri specializate pe domeniul pe care vreau sa fie şi al meu şi apoi îl las să îşi pună imaginaţia în funcţiune:)
Aşaaaa...până o să apară cineva'ul respectiv am aflat că preţul pentru o aranjare mişto e 50 de euro. Nu pot să spun că e mult. E ... ok cred. Dar gândindu-mă că plătind 80 de euro, pe lângă blog mai învăţ şi o grămadă de alte chestii e...HMMMMM.
Parcă m-aş afla într-o chocolaterie. Chocolaterie în care e o reducere uriaşă. În care pot cumpăra la preţ redus o grămadă de sortimente de ciocolată. Şi fără sa aibă un termen de valabilitate scurt.
E un curs pe care îl pot asemăna cu ACEL CURS DESPRE RADIO. De la prima facultate. Orice coleg ştie că eram topită şi îndrăgostită de cursul respectiv. Bine, am avut noroc şi cu un profesor care a fost preferatul meu (alături de încă doi - unul pentru calitatea fix...sibiană :) şi celalalt pentru o serie însemnată de calităţi)
E un curs care simt că mi-ar plăcea. Iar când îmi place ceva e devin expertă în subiectul respectiv.
E un curs pe care îl pot asemăna cu Geografia Populaţiei - preferatul meu (cică nimeni n.a mai avut acel curs ca preferat din întreaga istorie a facultăţii. Eu l am ...adorat:) )
Aşadar...să fac rost de ceva bănuţi şi...cu burta pe caaaaaaaaarte. Carte online:)
Mda cam prin iarnă am hotărât să încep un curs. Preţul? 1200 lei (12 milioane adică) Mi-am zis că e bun pentru viitor şi că îmi scot repede banii. Asta aşa e. A fost mai mult decât un simplu curs. Am învăţat mult. Pentru mine, pentru viitor...a fost ok în mare parte.
Datorită lui am cunoscut şi nişte tineri foarte simpatici (colegii mei. In principal Gina, Ionuţ)
Am avut ceva probleme serioase (ca să nu zic foarte serioase) cu dinţişorii :) şi am zis că dacă oricum stau în judeţ (neputând să plec la Sibiu sau Bucureşti) măcar să mai adaug ceva la CV.
De la începutul anului am început să fiu interesată şi de vinuri. Tipuri de vinuri, culori, arome şi soiuri. De băut clar nu le beau dar nu strică să ştii câte ceva şi despre asta.
Ştiu care soiuri sunt mai bune decât altele. Ştiu care ani au fost buni în ceea ce priveşte producţia de vin. Mişto subiect ăsta. Adică dacă tot sunt îndragostită de capitolul LAVANDĂ de ce n-aş fi la fel şi în ceea ce priveşte vinurile?
Mi-ar plăcea să merg undeva unde-i o podgorie când se culeg strugurii :) Ce.-i drept aş prefera Franţa dar dacă mi s-ar oferi posibilitatea să văd cum stau lucrurile cu hectarele de vie ale lui Isarescu din sudul judeţului Vâlcea nu m-aş supăra:)
Am văzut o cultură de viţă de vie la ceva km de mătuşa mea în Italia. Se vedea foarte mişto. Era undeva la depărtare de casa ei pe un fel de deal. Mişto...mişto
Acum, n-am terminat bine cursul că am descoperit altceva. Alt curs. Costă mult mai puţin. 80 de euro. Când am citit despre ce e vorba m-am îndrăgostit.
E o suuuuper ofertă. E despre ceva ce mă caracterizează. Pe mine...pe Săgetători. Pe oamenii nebuni şi care iubesc viaţa.
De ce mi se pare super ofertă???
În cadrul cursului eşti învăţat (printre altele) cum să-ţi creezi un blog de la zero!!!
Povestea cu blogul e interesantă. Mă gândeam acum ceva săptămâni la ea.
Mai exact acum vreo 3 săptămâni mă întreba cineva dacă am un blog. Mi-a spus că m ar ajuta enorm (aveam eu anumite planuri). I-am zis că nu. Adică blogul ăsta e pentru oamenii dragi. Nu pentru un nene căruia îi vorbesc a doua oară în viaţă.
Ce mult mi-ar plăcea şi mie un blog miştoooo. Realizat de cineva care se pricepe! (mai căutasem eu odată pe net ce si cum se face dar renunţasem la idee atunci).
Apoi, i-am zis de la obraz unui amic-prieten care nu e web designer (aşa se zice, nu? ) dar care are habar de calculatoare că, dacă vreodată vrea să îmi facă o surpriză, gen un cadou de ziua mea ...ÎMI DORESC UN DESIGN DE BLOG. ŞMECHER!! Adică să fie foarte frumos:)
Mi-am permis să cer asta pentru că nu am mai cerut nimic altceva în ceva ani de când îl cunoşteam :) (ok mai era...Aduci tu calculatorul tău? sau Ieşi pe-afară? dar astea nu se pun, nu?;) )
Mi-a zis că poate să facă asta dar ... pe WORDPRESS nu pe BLOGGER. Bleah! Nu îmi place wordpressul. Acum îmi pare foaaaaarte rău. Dar dacă citeşte blogul şi vrea să îmi facă o surpriză, nu mă supăr. Eventual să mă întrebe Imi dai şi mie nişte linkuri de bloguri să citesc? O să îi dau 15 linkuri specializate pe domeniul pe care vreau sa fie şi al meu şi apoi îl las să îşi pună imaginaţia în funcţiune:)
Aşaaaa...până o să apară cineva'ul respectiv am aflat că preţul pentru o aranjare mişto e 50 de euro. Nu pot să spun că e mult. E ... ok cred. Dar gândindu-mă că plătind 80 de euro, pe lângă blog mai învăţ şi o grămadă de alte chestii e...HMMMMM.
Parcă m-aş afla într-o chocolaterie. Chocolaterie în care e o reducere uriaşă. În care pot cumpăra la preţ redus o grămadă de sortimente de ciocolată. Şi fără sa aibă un termen de valabilitate scurt.
E un curs pe care îl pot asemăna cu ACEL CURS DESPRE RADIO. De la prima facultate. Orice coleg ştie că eram topită şi îndrăgostită de cursul respectiv. Bine, am avut noroc şi cu un profesor care a fost preferatul meu (alături de încă doi - unul pentru calitatea fix...sibiană :) şi celalalt pentru o serie însemnată de calităţi)
E un curs care simt că mi-ar plăcea. Iar când îmi place ceva e devin expertă în subiectul respectiv.
E un curs pe care îl pot asemăna cu Geografia Populaţiei - preferatul meu (cică nimeni n.a mai avut acel curs ca preferat din întreaga istorie a facultăţii. Eu l am ...adorat:) )
Aşadar...să fac rost de ceva bănuţi şi...cu burta pe caaaaaaaaarte. Carte online:)
Saturday, June 21, 2014
25 si
si??? Ok am 25 si:)
Ideea cu postarea asta a venit gandindu-ma intr-una dintre zile la prima facultate absolvita. Era frumos :) Acolo era George (nu un om care seamana cu George:) )
Erau oameni "barbati-copil"
Cel mai destept profesor din facultatea aia (o sa spun despre dansul, cu sens de gluma, acelasi lucru care-l spuneam despre profesorul meu de mate din liceu care era, de asemenea foarte destept - E SAGETATOR!! cum sa nu fie cel mai destept?:) )
Erau cursurile care nu-mi placeau
Erau cursurile pe care le adoram.
Erau cursurile predate de profu din Sibiu- zodia Fecioara (unul din top 3 cei mai exigenti profi din universitatea Sibiu, intreaga universitate!!!) la care am luat 10, un 10 de care am fost cea mai mandra si pentru care am zis "EU VREAU LA SIBIU!" (au trecut vreo 6 ani de atunci:) )
Era cursul si profesorul care mi-au provocat pur si simplu...(bleah)
Ok si asta pe langa colegii despre care nu mai zic. Au fost multi cu, care nu m-am inteles si cam 40% care mi-au fost foarte dragi :):P
Au fost ceva carti pe care le-am adorat. Nu le mai stiu pe toate dar clar orice despre radio, cate ceva de publicitate, 2 carti ale aceleiasi autoare pe rand femeie politica, femeie puternica, serioasa, desteapta, scriitoare, purtator de cuvant. Nu mai sunt atat de indragostita de dumneaei dar cand mama mai butoneaza telecomanda in camera ei mai aud cateodata vocea ei. I-am citit cartile 1. despre interviurile luate tuturor purtatorilor de cuvant ai tuturor presedintilor 2. despre campania electorata din colegiul dumneaei. Pe prima am citit-o vara, pe cand ma bronzam :) Pe a doua o citeam in maxi taxi. Uneori plangeam :)
Acum o sa povestesc putin insa despre alta carte. Se numeste Tehnici de manipulare. Autorul, unul dintre domnii care apar cel putin o data pe saptamana la cate unul din posturile specializate pe stiri. Pe vremea aia habar n-aveam ca domnul de la televizor e cel care a scris. Sincer pe autor mi-l imaginam mai tanar :) dar avand in vedere ca a fost scrisa in anii 90 clar omu' avea 40 de ani:) E una din cartile perioadei "tren":)
Una dintre respectivele tehnici, povestea autorul ca e atunci cand incerci sa vinzi ceva. Ceri un pret mai mare pentru a avea de unde sa scazi. Si in felul asta ajungi sa vinzi de fapt produsul la pretul pe care oricum aveai de gand initial sa il ceri.
de exemplu. Ai o masina si vrei sa o vinzi cu 3000 de euro. O sa ceri 3200. Si apoi usor usor scazi pana ajungi la 3000. Tu primesti cat ai vrut, clientul traieste cu senzatia ca "te-a facut". Haha de fapt mai mult tu esti smecherul :)
In fine o recomand. (alaturi de cele 2 ale autoarei despre care am scris mai sus)
M-am gandit la cartea asta dupa discutiile avute cu cineva online. Pana am inceput sa fiu deranjata de anumite lucruri, de vocabular. In general n am o problema cu vocabularul oamenilor. Mai mult cu insistenta anumitor lucruri.
TZATZE
CUR
REGULILE BUNULUI SIMT SUNT BULLSHIT
TU TRAIESTI INTR-O LUME IN CARE BARBATII VORBESC FRUMOS. ESTI PARALELA CU LUMEA REALA (nu a zis asta cu "paralela" s-a exprimat altfel)
Ce sa zic? Stiam ca sunt norocoasa si o sa o repet din nou. Poate nu sunt inconjurata de foarte multi oameni dar intamplarea face ca barbatii care imi sunt prin preajma (majoritatea profesorilor de la toate institutiile de invatamant, rude, verisori, amici, colegi) sa fie niste barbati care sa fie probabil si ei paraleli cu lumea si care CULMEA sa stie sa vorbeasca. Poate cu barbatii vorbesc...habar n-am cum. Pe mine ma intereseaza cum vorbesc cu mine. Nu stiu daca e vorba intai de respect sau de bun simt vorbitul frumos cu o femeie dar e cool si sexy sa vorbesti normal:)
Acum, omul care a zis cuvintele scrise de mine cu litere de tipar e genul de om care nu se schimba doar pentru ca ii zice/il roaga cineva. L-am rugat eu. A spus ca va incerca sa faca asta in cauzl meu. Sa vorbeasca mai frumos. Oare nu e asemanator exemplului cu masina? Oferi lucruri rele intentionat pentru ca apoi sa dai senzatia ca persoana cealalta te-a convins sa ii vorbesti mai frumos?
Sau poate vorbeste urat tocmai pentru a aprecia eu comportamentul si vocabularul unei anumite persoane. Care vorbeste frumos.
*******************************************
Unul dintre oamenii care vorbesc frumos e un EL...care recunosc ca nu o data m=a facut sa plang. Cred ca am invatat cum sta treaba cu el. Uneori mai vorbeste si aiurea. dar sunt si momentele bune. In care se pricepe sa imi spuna ce ii place la mine fara sa se exprime in termeni gen "cur"! Poate minte putin cand spune ca ii place gatul meu, umerii. dar minte frumos.
Iar intr-una din zile aveam nevoie sa imi aminteasca faptul ca am niste parti frumoase ale corpului.
Am intrebat: sunt frumoasa? si dulce? si scumpa? si smotocibila? Mi-a raspuns
Smotocibila in primul rand. Si inainte de smotocibila frumoasa, dulce si nu in ultimul rand scumpa.
A fost atat de dulce. Ce conteaza ca oarecum ii zisesem "fa-mi 2 propozitii care sa contina cuvintele FRUMOASA dULCE, SCUMPA SI SMOTOCIBILA" E draguta ordinea in care le-a scris :)
Mda cum spuneam. In comparatie cu tipul de mai sus e un tip de lux. dar...
************************************************
Sibiul...are legatura postarea de azi si cu Sibiul. Vorbeam azi cu o tipa simpatica despre Sibiu. Ea locuieste acolo si m-a intrebat de ce vreau eu sa merg. Intr-un singur minut am scris toate motivele care mi-au venit in minte. Si mai sunt de 10 ori inca pe atatea motive.
pt ca nu imi place bucurestiul pentru ca brasovul mi se pare aproape pentru ca imi doresc sa ma duc undeva unde nu cunosc pe nimeni si sa-mi fac prieteni noi, pentru ca imi place sibiul sunt alte mentalitati, imi place orasul si primarul :)
*********************************************
Apoi, ieri ma gandeam dAR AM FACUT PARIU!!!!
Eram in maxi taxi. Si-mi aduc aminte pas cu pas. 21 mai pariu pe o masa. Nu se stia daca o masa ca si obiect sau o masa ca si expresie pentru unul din momentele zilei in care iti e foame si... IEI MASA.
Omul a castigat pariul. Si nu numai atat. Mi-a dat un sms in care mi-a scris in vreo 5 limbi "sa-mi fie rusine" pentru ca l-am dezamagit.
Mai tarziu ne-am reimpacat. El a zis ca glumise si ca renunta la pariul cu masa. dar ca e in stare sa facem alt pariu si o sa vad ca va castiga din nou. Vreo saptamana m-am tot gandit ce as putea sa castig. Am vorbit si cu prietena mea la telefon...nimic!
UN PARFUM ce considera el ca ma caracterizeaza
O ROCHIE in care m-ar vedea imbracata
ORICE ALT OBIECT VESTIMENTAR
"Fata dar eu nu vreau sa dea bani pentru mine! Poate nu are de aruncat pentru mine:(" ii spuneam eu prietenei mele aflate la celalalt capat al telefonului. Ea se tot gandea, mama la fel, eu la fel.
CERE-I CEL MAI dRAG LUCRU PE CARE IL ARE (ca si obiect) IN CAZUL IN CARE VEI CASTIGA! mi-a propus prietena mea. Nu o sa uit niciodata.
Nu am putut sa cer asta. Pentru ca acel obiect avea sa fie plin de amintiri pentru persoana in cauza. Pentru mine nu reprezenta nimic. Pentru mine era un obiect castigat in urma unui pariu.
A venit el cu propunerea salvatoare. BELGIA. Cateva zile. Wow. Chiar cheltuia mai mult decat pe orice parfum/rochie. Si apoi ce faceam? Stateam impreuna? Adica...mda...aveam sa ies din baie infasurata intr-un prosop alb. Nu imi imaginam nicio continuare. Nu imi imaginam drumul pana acolo, nu imi imaginam capitala Belgiei. Partea cu prosopul si atat.
Mi s-a parut putin imoral si am simtit ca nu e ACEL CEVA. Ca persoana in cauza nu era ACEL CINEVA.
Si totul a continuat cu o fotografie si cu ideea mamei. Avea poza unei femei fara machiaj si facuta cumva mai de sus. dar era superba. Nu am stiut niciodata cine era. din primul moment mi-am zis "vreau si eu la fel".
Mama mi-a propus sa cer un lucru pe care in acel moment il aveam. dar care se gaseste greu. Care nu costa bani dar uneori te poate "seca". Vei spune insa "ma seaca" daca nu e un lucru cu adevarat intens. Se numeste PRIETENIE!!!
L-am reintalnit dupa aproape 4 luni. Era septembrie, era ziua mea de nume. Ne-am plimbat prin oras. Stii m-am gandit la pariu.
Te-ai gandit degeaba. Nu il vei castiga. Pana la varsta asta nu am pierdut niciun pariu si te asigur ca il castig si pe asta!
I-am spus ca vreau sa castig PRIETENIA. Ca vreau sa ramanem toata viata prieteni. Orice s-ar intampla. A fost de acord chiar fara sa se gandeasca. M-a mirat. Pentru ca desi e o zodie de Foc, expansiva si agitata care spune in prima secunda da sau nu, pe de alta parte e si o fire care gandeste si despica si interpreteaza mult. Prietenia trebuia sa i se para ceva profund la care sa gandeasca indelung.
Apoi am expus fiecare ce vrem sa spunem.
Pentru mine prietenia lui era despre a iesi in oras la sucuri sau beri, despre a invata de la el, despre a rade, despre experiente, despre petrecut timp, despre vorbit ore intregi saptamanal. Stiti voi...ca prietenii. (prietenie...prieteni)
Pentru el prietenie inseamna ca putem sa nu ne vorbim 2 ani (chiar exemplu cu 2 a fost dat de el) iar apoi, cand voi avea nevoie de el, pentru orice...el sa fie acolo. Pentru mine. Pentru ca mi-e prieten!
dar eu vreau sa fim prieteni cum esti cu Mircea! i-am zis.
Nu sunt prieten cu Mircea mi-a dat replica. Cu Mircea ies sa beau o bere.
Al doilea lucru pe care vreau sa il castig e...o sesiune foto.
Nu era fotograf profesionist. Era amator. dar imi placuse mult prea mult acea fotografie pe care mi-o aratase candva. El era pasionat de nuduri. Eu nu voiam nuduri. I-am zis ca vreau sa castig o "sesiune foto" in care sa arat asa cum vreau eu. Pe vremea aia aveam o pasiune pentru Otilia - personajul din Enigma Otiliei cu, care fusesem de cateva ori asemanata.
Partea cu fotografia i s-a parut la fel de simpla ca cea cu prietenia.
Mda la asta ma gandeam in autobuz. 21 mai (Sf Constantin si Elena), 8 septembrie (Sf Maria), pariuri, prietenie, fotografii.
CARE 21 MAI imi pun eu intrebarea?
Realizez ca a fost vorba de 21 mai 2010. Si mi s-a parut ciudat. Au trecut atatia ani. Parca a fost acum o luna. Nu acum 4 ani. Si in 4 ani s-au schimbat atatea lucruri!
dar de ce vorbim despre ce vrei sa castigi tu? Hai sa iti spun ce vreau si eu sa castig - imi zice el.
Voia sa castige un joc. Unul care costa intre 80 si 100 de euro. Care nu se gasea in Romania si pe care avea sa il ia din strainatate. Si-l dorea enorm si i-am zis ca ok. Ii dau 100 de euro.
Pariul l-am castigat. Fotografiile nu le-a mai facut niciodata.
Prietenia... Am avut nevoie la un moment dat de oameni dragi. Sa simt ca ma iubesc, ca ma trateaza ca pe o printesa, ca imi sunt alaturi. Am avut-o in primul rand pe mama care oricand e ACOLO. Apoi l-am avut pe EL.
Trecuse aproape un an de cand facusem pariul. Mama nu era o persoana care sa ii gaseasca vreo calitate. Nu il stia personal si nu avea o parere buna despre el. Poate nici una urata insa comportamentul lui nu o convingea in niciun fel. In acea zi importanta in vreo 3 situatii el s-a purtat atat de superb si exemplar incat mama a fost impresionata. Si ea rar e impresionata. I-a placut modul discret in care si-a aratat sentimentele pentru mine si i-a placut cum si-a aratat prietenia. Cum a fost langa mine sa ma linisteasca, sa imi spuna ca o sa fie bine...Cum a fost in stare sa treaca peste regulamentul impus de un for inalt pentru a ma face pe mine sa ma simt ok. (Ok, zodiile de Foc sunt adevarate "incalcatoare" de reguli si regulamente)
Si nu voi uita cele cinci litere rostite si citite de mine pe buzele lui. PROTV! Asta a spus.
dupa un alt an a venit momentul sa il ajut eu pe el. Si am fost extrem de incantata pentru ca in orasul in care el si-a lasat timp de cativa ani gandurile bune, fericirile, dezamagirile eu am putut sa ma aflu la momentul potrivit pentru a-l ajuta:)
Sunt putin dezamagita pentru intamplarea cu pozele. Acum ceva timp eram FOARTE dezamagita. dar uite ca azi mi-am amintit de acele 2 situatii in care ne-am demonstrat prietenia. Ok. Nu consider ca mai suntem prieteni dar consider ca a fost unul dintre oamenii buni din viata mea.
****************************************************
Ma gandeam si la cea mai placuta surpriza de care am avut parte de ziua mea. Mi-a fost facuta de o prietena. Ea era la Bucuresti, eu in oras...a doua zi aveam sa implinesc ... o varsta:)
Ma dusesem pana pe centrul vechi nu stiu de ce anume. Si ma suna. Ma roaga sa ajung repede pana pe bulevard ca sa ridic ceva pentru ea de la un magazin...bla bla. Imi spune ca trebuie sa ajung repede pentru ca in 20 de minute magazinul se inchide. Eu eram convinsa ca nu pot termina treaba mea si sa ajung in timp util. I-am zis insa ca e ok si rezolv. Si alearga ca disperata prin centru, apoi spre bulevard. Ea nu putea sa vorbeasca la telefonm imi dadea cate un mesaj...doamne aveam aproape limba scoasa din gura.
Culmea e ca eu am renuntat la ce aveam de facut si am ajuns chiar inainte de acele 20 de minute. Ca ultime indicatii prietena mea mi-a zis care e magazinul. Sa intru acolo si sa rog sa imi dea coletul venit pe numele prietenei mele. Ma gandeam ca e ceva foarte important pentru ca magazinul se voia unul de antichitati...
Ajung eu repede si intru in fuga in magazin. doamne ce bine ca am ajuns in timp util ii zic doamnei din spate. Credeam ca inchideti si nu mai ajung.
doamna se uita mirata la mine si nu intelege ce se intampla.
Ah, sunt Ana. Mi-a zis prietena mea ca v-a anuntat ca vin eu dupa colet.
Femeia se uita in continuare mirata la mine.
Ce colet? Ce prietena? Ce Ana?
Sunt Ana prietena lui XY si mi s-a spus sa ajung inainte de ora 18 pentru a lua un colet.
Mi s-a zis ca nu stie de niciun colet, nicio Ana, nicio persoana XY.
Cand colo ma uit la geam si o vad pe prietena mea. Nu era vorba de niciun colet. A vrut sa imi faca o surpriza. Si pentru ca prietena mea se afla in preajma acelui loc a inventat toata povestea.
:)
*********************************************
Mai e vorba si de George. George a fost un tip foarte drag mie din timpul liceului, al facultatii. Intr-una din zile, acum cativa ani vazandu-l pe un prof am ramas mirata cat de bine poate semana cu respectivul George.
In special la trasaturile corpului, foarte mult la fizionomie. A fost preferatul meu intregul semestru. Ba chiar imi scriam in timpul orelor un "O" in palma si il aratam colegului meu, bun prieten, care obisnuia sa stea pe scaunul care era fata in fata cu al meu. :)
La examen a fost...ingrozitor! Unul dintre cele mai neplacute momente din cele 14 sesiuni avute pana acum:)
Si din acea mare simpatie am ajuns la stadiul in care nici nu mai stiam ce anume lucru ma facuse sa il admir. L-am revazut acum cateva zile.
Acelasi fizic a la George.
Acelasi simt al umorului (de ma intreb cum de si-a ales sa lucreze la catedra si nu pe scene ca actor:) E genial)
Si da, a reusit sa ma faca sa am aceeasi parere buna. Ca=i un om dragut.
*********************************************
Si a mai ramas COLdPLAY. Tot ascult MAGIC. Imi e dor de niste perioade si momente magice cu un mare fan Coldplay.
Cam atat :)
Ideea cu postarea asta a venit gandindu-ma intr-una dintre zile la prima facultate absolvita. Era frumos :) Acolo era George (nu un om care seamana cu George:) )
Erau oameni "barbati-copil"
Cel mai destept profesor din facultatea aia (o sa spun despre dansul, cu sens de gluma, acelasi lucru care-l spuneam despre profesorul meu de mate din liceu care era, de asemenea foarte destept - E SAGETATOR!! cum sa nu fie cel mai destept?:) )
Erau cursurile care nu-mi placeau
Erau cursurile pe care le adoram.
Erau cursurile predate de profu din Sibiu- zodia Fecioara (unul din top 3 cei mai exigenti profi din universitatea Sibiu, intreaga universitate!!!) la care am luat 10, un 10 de care am fost cea mai mandra si pentru care am zis "EU VREAU LA SIBIU!" (au trecut vreo 6 ani de atunci:) )
Era cursul si profesorul care mi-au provocat pur si simplu...(bleah)
Ok si asta pe langa colegii despre care nu mai zic. Au fost multi cu, care nu m-am inteles si cam 40% care mi-au fost foarte dragi :):P
Au fost ceva carti pe care le-am adorat. Nu le mai stiu pe toate dar clar orice despre radio, cate ceva de publicitate, 2 carti ale aceleiasi autoare pe rand femeie politica, femeie puternica, serioasa, desteapta, scriitoare, purtator de cuvant. Nu mai sunt atat de indragostita de dumneaei dar cand mama mai butoneaza telecomanda in camera ei mai aud cateodata vocea ei. I-am citit cartile 1. despre interviurile luate tuturor purtatorilor de cuvant ai tuturor presedintilor 2. despre campania electorata din colegiul dumneaei. Pe prima am citit-o vara, pe cand ma bronzam :) Pe a doua o citeam in maxi taxi. Uneori plangeam :)
Acum o sa povestesc putin insa despre alta carte. Se numeste Tehnici de manipulare. Autorul, unul dintre domnii care apar cel putin o data pe saptamana la cate unul din posturile specializate pe stiri. Pe vremea aia habar n-aveam ca domnul de la televizor e cel care a scris. Sincer pe autor mi-l imaginam mai tanar :) dar avand in vedere ca a fost scrisa in anii 90 clar omu' avea 40 de ani:) E una din cartile perioadei "tren":)
Una dintre respectivele tehnici, povestea autorul ca e atunci cand incerci sa vinzi ceva. Ceri un pret mai mare pentru a avea de unde sa scazi. Si in felul asta ajungi sa vinzi de fapt produsul la pretul pe care oricum aveai de gand initial sa il ceri.
de exemplu. Ai o masina si vrei sa o vinzi cu 3000 de euro. O sa ceri 3200. Si apoi usor usor scazi pana ajungi la 3000. Tu primesti cat ai vrut, clientul traieste cu senzatia ca "te-a facut". Haha de fapt mai mult tu esti smecherul :)
In fine o recomand. (alaturi de cele 2 ale autoarei despre care am scris mai sus)
M-am gandit la cartea asta dupa discutiile avute cu cineva online. Pana am inceput sa fiu deranjata de anumite lucruri, de vocabular. In general n am o problema cu vocabularul oamenilor. Mai mult cu insistenta anumitor lucruri.
TZATZE
CUR
REGULILE BUNULUI SIMT SUNT BULLSHIT
TU TRAIESTI INTR-O LUME IN CARE BARBATII VORBESC FRUMOS. ESTI PARALELA CU LUMEA REALA (nu a zis asta cu "paralela" s-a exprimat altfel)
Ce sa zic? Stiam ca sunt norocoasa si o sa o repet din nou. Poate nu sunt inconjurata de foarte multi oameni dar intamplarea face ca barbatii care imi sunt prin preajma (majoritatea profesorilor de la toate institutiile de invatamant, rude, verisori, amici, colegi) sa fie niste barbati care sa fie probabil si ei paraleli cu lumea si care CULMEA sa stie sa vorbeasca. Poate cu barbatii vorbesc...habar n-am cum. Pe mine ma intereseaza cum vorbesc cu mine. Nu stiu daca e vorba intai de respect sau de bun simt vorbitul frumos cu o femeie dar e cool si sexy sa vorbesti normal:)
Acum, omul care a zis cuvintele scrise de mine cu litere de tipar e genul de om care nu se schimba doar pentru ca ii zice/il roaga cineva. L-am rugat eu. A spus ca va incerca sa faca asta in cauzl meu. Sa vorbeasca mai frumos. Oare nu e asemanator exemplului cu masina? Oferi lucruri rele intentionat pentru ca apoi sa dai senzatia ca persoana cealalta te-a convins sa ii vorbesti mai frumos?
Sau poate vorbeste urat tocmai pentru a aprecia eu comportamentul si vocabularul unei anumite persoane. Care vorbeste frumos.
*******************************************
Unul dintre oamenii care vorbesc frumos e un EL...care recunosc ca nu o data m=a facut sa plang. Cred ca am invatat cum sta treaba cu el. Uneori mai vorbeste si aiurea. dar sunt si momentele bune. In care se pricepe sa imi spuna ce ii place la mine fara sa se exprime in termeni gen "cur"! Poate minte putin cand spune ca ii place gatul meu, umerii. dar minte frumos.
Iar intr-una din zile aveam nevoie sa imi aminteasca faptul ca am niste parti frumoase ale corpului.
Am intrebat: sunt frumoasa? si dulce? si scumpa? si smotocibila? Mi-a raspuns
Smotocibila in primul rand. Si inainte de smotocibila frumoasa, dulce si nu in ultimul rand scumpa.
A fost atat de dulce. Ce conteaza ca oarecum ii zisesem "fa-mi 2 propozitii care sa contina cuvintele FRUMOASA dULCE, SCUMPA SI SMOTOCIBILA" E draguta ordinea in care le-a scris :)
Mda cum spuneam. In comparatie cu tipul de mai sus e un tip de lux. dar...
************************************************
Sibiul...are legatura postarea de azi si cu Sibiul. Vorbeam azi cu o tipa simpatica despre Sibiu. Ea locuieste acolo si m-a intrebat de ce vreau eu sa merg. Intr-un singur minut am scris toate motivele care mi-au venit in minte. Si mai sunt de 10 ori inca pe atatea motive.
pt ca nu imi place bucurestiul pentru ca brasovul mi se pare aproape pentru ca imi doresc sa ma duc undeva unde nu cunosc pe nimeni si sa-mi fac prieteni noi, pentru ca imi place sibiul sunt alte mentalitati, imi place orasul si primarul :)
*********************************************
Apoi, ieri ma gandeam dAR AM FACUT PARIU!!!!
Eram in maxi taxi. Si-mi aduc aminte pas cu pas. 21 mai pariu pe o masa. Nu se stia daca o masa ca si obiect sau o masa ca si expresie pentru unul din momentele zilei in care iti e foame si... IEI MASA.
Omul a castigat pariul. Si nu numai atat. Mi-a dat un sms in care mi-a scris in vreo 5 limbi "sa-mi fie rusine" pentru ca l-am dezamagit.
Mai tarziu ne-am reimpacat. El a zis ca glumise si ca renunta la pariul cu masa. dar ca e in stare sa facem alt pariu si o sa vad ca va castiga din nou. Vreo saptamana m-am tot gandit ce as putea sa castig. Am vorbit si cu prietena mea la telefon...nimic!
UN PARFUM ce considera el ca ma caracterizeaza
O ROCHIE in care m-ar vedea imbracata
ORICE ALT OBIECT VESTIMENTAR
"Fata dar eu nu vreau sa dea bani pentru mine! Poate nu are de aruncat pentru mine:(" ii spuneam eu prietenei mele aflate la celalalt capat al telefonului. Ea se tot gandea, mama la fel, eu la fel.
CERE-I CEL MAI dRAG LUCRU PE CARE IL ARE (ca si obiect) IN CAZUL IN CARE VEI CASTIGA! mi-a propus prietena mea. Nu o sa uit niciodata.
Nu am putut sa cer asta. Pentru ca acel obiect avea sa fie plin de amintiri pentru persoana in cauza. Pentru mine nu reprezenta nimic. Pentru mine era un obiect castigat in urma unui pariu.
A venit el cu propunerea salvatoare. BELGIA. Cateva zile. Wow. Chiar cheltuia mai mult decat pe orice parfum/rochie. Si apoi ce faceam? Stateam impreuna? Adica...mda...aveam sa ies din baie infasurata intr-un prosop alb. Nu imi imaginam nicio continuare. Nu imi imaginam drumul pana acolo, nu imi imaginam capitala Belgiei. Partea cu prosopul si atat.
Mi s-a parut putin imoral si am simtit ca nu e ACEL CEVA. Ca persoana in cauza nu era ACEL CINEVA.
Si totul a continuat cu o fotografie si cu ideea mamei. Avea poza unei femei fara machiaj si facuta cumva mai de sus. dar era superba. Nu am stiut niciodata cine era. din primul moment mi-am zis "vreau si eu la fel".
Mama mi-a propus sa cer un lucru pe care in acel moment il aveam. dar care se gaseste greu. Care nu costa bani dar uneori te poate "seca". Vei spune insa "ma seaca" daca nu e un lucru cu adevarat intens. Se numeste PRIETENIE!!!
L-am reintalnit dupa aproape 4 luni. Era septembrie, era ziua mea de nume. Ne-am plimbat prin oras. Stii m-am gandit la pariu.
Te-ai gandit degeaba. Nu il vei castiga. Pana la varsta asta nu am pierdut niciun pariu si te asigur ca il castig si pe asta!
I-am spus ca vreau sa castig PRIETENIA. Ca vreau sa ramanem toata viata prieteni. Orice s-ar intampla. A fost de acord chiar fara sa se gandeasca. M-a mirat. Pentru ca desi e o zodie de Foc, expansiva si agitata care spune in prima secunda da sau nu, pe de alta parte e si o fire care gandeste si despica si interpreteaza mult. Prietenia trebuia sa i se para ceva profund la care sa gandeasca indelung.
Apoi am expus fiecare ce vrem sa spunem.
Pentru mine prietenia lui era despre a iesi in oras la sucuri sau beri, despre a invata de la el, despre a rade, despre experiente, despre petrecut timp, despre vorbit ore intregi saptamanal. Stiti voi...ca prietenii. (prietenie...prieteni)
Pentru el prietenie inseamna ca putem sa nu ne vorbim 2 ani (chiar exemplu cu 2 a fost dat de el) iar apoi, cand voi avea nevoie de el, pentru orice...el sa fie acolo. Pentru mine. Pentru ca mi-e prieten!
dar eu vreau sa fim prieteni cum esti cu Mircea! i-am zis.
Nu sunt prieten cu Mircea mi-a dat replica. Cu Mircea ies sa beau o bere.
Al doilea lucru pe care vreau sa il castig e...o sesiune foto.
Nu era fotograf profesionist. Era amator. dar imi placuse mult prea mult acea fotografie pe care mi-o aratase candva. El era pasionat de nuduri. Eu nu voiam nuduri. I-am zis ca vreau sa castig o "sesiune foto" in care sa arat asa cum vreau eu. Pe vremea aia aveam o pasiune pentru Otilia - personajul din Enigma Otiliei cu, care fusesem de cateva ori asemanata.
Partea cu fotografia i s-a parut la fel de simpla ca cea cu prietenia.
Mda la asta ma gandeam in autobuz. 21 mai (Sf Constantin si Elena), 8 septembrie (Sf Maria), pariuri, prietenie, fotografii.
Realizez ca a fost vorba de 21 mai 2010. Si mi s-a parut ciudat. Au trecut atatia ani. Parca a fost acum o luna. Nu acum 4 ani. Si in 4 ani s-au schimbat atatea lucruri!
dar de ce vorbim despre ce vrei sa castigi tu? Hai sa iti spun ce vreau si eu sa castig - imi zice el.
Voia sa castige un joc. Unul care costa intre 80 si 100 de euro. Care nu se gasea in Romania si pe care avea sa il ia din strainatate. Si-l dorea enorm si i-am zis ca ok. Ii dau 100 de euro.
Pariul l-am castigat. Fotografiile nu le-a mai facut niciodata.
Prietenia... Am avut nevoie la un moment dat de oameni dragi. Sa simt ca ma iubesc, ca ma trateaza ca pe o printesa, ca imi sunt alaturi. Am avut-o in primul rand pe mama care oricand e ACOLO. Apoi l-am avut pe EL.
Trecuse aproape un an de cand facusem pariul. Mama nu era o persoana care sa ii gaseasca vreo calitate. Nu il stia personal si nu avea o parere buna despre el. Poate nici una urata insa comportamentul lui nu o convingea in niciun fel. In acea zi importanta in vreo 3 situatii el s-a purtat atat de superb si exemplar incat mama a fost impresionata. Si ea rar e impresionata. I-a placut modul discret in care si-a aratat sentimentele pentru mine si i-a placut cum si-a aratat prietenia. Cum a fost langa mine sa ma linisteasca, sa imi spuna ca o sa fie bine...Cum a fost in stare sa treaca peste regulamentul impus de un for inalt pentru a ma face pe mine sa ma simt ok. (Ok, zodiile de Foc sunt adevarate "incalcatoare" de reguli si regulamente)
Si nu voi uita cele cinci litere rostite si citite de mine pe buzele lui. PROTV! Asta a spus.
dupa un alt an a venit momentul sa il ajut eu pe el. Si am fost extrem de incantata pentru ca in orasul in care el si-a lasat timp de cativa ani gandurile bune, fericirile, dezamagirile eu am putut sa ma aflu la momentul potrivit pentru a-l ajuta:)
Sunt putin dezamagita pentru intamplarea cu pozele. Acum ceva timp eram FOARTE dezamagita. dar uite ca azi mi-am amintit de acele 2 situatii in care ne-am demonstrat prietenia. Ok. Nu consider ca mai suntem prieteni dar consider ca a fost unul dintre oamenii buni din viata mea.
****************************************************
Ma gandeam si la cea mai placuta surpriza de care am avut parte de ziua mea. Mi-a fost facuta de o prietena. Ea era la Bucuresti, eu in oras...a doua zi aveam sa implinesc ... o varsta:)
Ma dusesem pana pe centrul vechi nu stiu de ce anume. Si ma suna. Ma roaga sa ajung repede pana pe bulevard ca sa ridic ceva pentru ea de la un magazin...bla bla. Imi spune ca trebuie sa ajung repede pentru ca in 20 de minute magazinul se inchide. Eu eram convinsa ca nu pot termina treaba mea si sa ajung in timp util. I-am zis insa ca e ok si rezolv. Si alearga ca disperata prin centru, apoi spre bulevard. Ea nu putea sa vorbeasca la telefonm imi dadea cate un mesaj...doamne aveam aproape limba scoasa din gura.
Culmea e ca eu am renuntat la ce aveam de facut si am ajuns chiar inainte de acele 20 de minute. Ca ultime indicatii prietena mea mi-a zis care e magazinul. Sa intru acolo si sa rog sa imi dea coletul venit pe numele prietenei mele. Ma gandeam ca e ceva foarte important pentru ca magazinul se voia unul de antichitati...
Ajung eu repede si intru in fuga in magazin. doamne ce bine ca am ajuns in timp util ii zic doamnei din spate. Credeam ca inchideti si nu mai ajung.
doamna se uita mirata la mine si nu intelege ce se intampla.
Ah, sunt Ana. Mi-a zis prietena mea ca v-a anuntat ca vin eu dupa colet.
Femeia se uita in continuare mirata la mine.
Ce colet? Ce prietena? Ce Ana?
Sunt Ana prietena lui XY si mi s-a spus sa ajung inainte de ora 18 pentru a lua un colet.
Mi s-a zis ca nu stie de niciun colet, nicio Ana, nicio persoana XY.
Cand colo ma uit la geam si o vad pe prietena mea. Nu era vorba de niciun colet. A vrut sa imi faca o surpriza. Si pentru ca prietena mea se afla in preajma acelui loc a inventat toata povestea.
:)
*********************************************
Mai e vorba si de George. George a fost un tip foarte drag mie din timpul liceului, al facultatii. Intr-una din zile, acum cativa ani vazandu-l pe un prof am ramas mirata cat de bine poate semana cu respectivul George.
In special la trasaturile corpului, foarte mult la fizionomie. A fost preferatul meu intregul semestru. Ba chiar imi scriam in timpul orelor un "O" in palma si il aratam colegului meu, bun prieten, care obisnuia sa stea pe scaunul care era fata in fata cu al meu. :)
La examen a fost...ingrozitor! Unul dintre cele mai neplacute momente din cele 14 sesiuni avute pana acum:)
Si din acea mare simpatie am ajuns la stadiul in care nici nu mai stiam ce anume lucru ma facuse sa il admir. L-am revazut acum cateva zile.
Acelasi fizic a la George.
Acelasi simt al umorului (de ma intreb cum de si-a ales sa lucreze la catedra si nu pe scene ca actor:) E genial)
Si da, a reusit sa ma faca sa am aceeasi parere buna. Ca=i un om dragut.
*********************************************
Si a mai ramas COLdPLAY. Tot ascult MAGIC. Imi e dor de niste perioade si momente magice cu un mare fan Coldplay.
Cam atat :)
Monday, June 16, 2014
despre
Aveam de gand sa nu mai scriu o vreme. Sa nu mai scriu pana nu ajung in Sibiu. Sunt aproape la fel de speriata ca si anul trecut. Nu gasesc chirie de nicio forma si sunt atat de suparata si stresata...cum nu s-a pomenit.
Voiam sa scriu despre Franta vs Anglia.
despre dorintele imense.
despre oamenii adevarati.
E ciudat sa compar Rouenul cu Londra. dar e despre oameni si prima mea impresie.
La Rouen purtam niste blugi pe care ii purtam acasa in curte. Nu pe strada. Erau largi si cu talie inalta. I-am purtat insa mult la Rouen. In oras la noi si chiar si pe acasa port sutien. N-as vrea sa apara cineva si sa ma vada fara. In Rouen in foarte putine zile l-am purtat. Ieseam la plimbare sau la cumparaturi sau in parc, sau pe banca de unde vedeam tot orasul. Asa cum eram eu. :)
La Rouen m-am simtit incredibil. Pentru ca toate tipele erau plate. Niciuna nu purta colanti pe post de pantaloni si sanii niciuneia nu se revarsau peste tricouri. In magazinele cu lenjerie, primele marimi vandute erau A si B. Rar de la C incolo. Oamenii erau calzi, normali, simpli si frumosi.
Iar atractia si-o aratau, persoanele de sex opus in dormitorul lor. Fara gesturi in public. de ajunsesem sa ma intreb care natie a inventat ... sarutul frantuzesc.
daca va doriti o calatorie intr-un oras minunat, alegeti Rouenul.
Apoi, intr-una din nopti, in jurul orei 1 am plecat in excursie. destinatia? Londra! Asa cum "sentimentul de Rouen" nu-l voi uita, la fel se va intampla cu cel de Londra. Undeva, nu departe de palatul regal un domn, la vreo 50 de ani care se vedea ca-i bogat si imbracat foarte elegant era tinut de brat de o domnisoara. Cam cat el de inalta (1.80), foarte slaba, cu niste tocuri de...aproape 20, colanti inchisi la culoare, un par blond frumos aranjat si unghii. Luuungi!
Total altceva fata de Franta!
Am simtit atat de mult ca apartin Frantei si imi e atat de dor sa privesc Rouenul de sus! Rouenul in care se poarta balerini, haine comode, in care femeile nu-s siliconate si in care totu-i atat de ...dulce!
**********************************
despre dorintele imense ce sa zic? Imi doresc lucruri de multe ori ciudate. Si din atata dorinta de a se intampla dorinta se transforma in nimic.
Mi-am dorit sa cunosc un om. Foarte mult mi-am dorit. La inceput pentru ca visam sa "biciclim". In traducere omului-i placea Franta. Franta la inceputul verii, FRanta la sfarsitul verii, Franta oricand. Imi imaginam o conexiune perfecta la internet, niste biciclete si cam atat. Cu un google maps pe care bifam fiecare sat din sudul Frantei prin care treceam si un cont de facebook pe care postam zeci de poze cu lavanda. Sau...culturi de vita de vie.
Mda pe om nu il cunosteam.
Pe bicicleta nu pot merge. dar ce conteaza? Era dorinta mea! Si era imaginatia mea. In care orice era posibil.
Vreo 2 ani mai tarziu s-a ivit oportunitatea. Franta. Impreuna. doar ca se mai adaugau cateva lucruri. Cel putin inca o persoana in plus. Si o decizie pe care credeam ca vreau sa o iau. Pe care n-am mai luat-o si imi pare bine! Rouenul si orice sat din Franta s-a transformat in Sibiu. "Biciclim" prin Sibiu! Spuneam. Si daca era nevoie sa alerg noaptea goala intr-un parc din Sibiu pentru ca apoi sa iesim la o tura de biciclete sau un suc in :Piata Mica/Mare era perfect. N-am facut-o nici pe-asta.
Am tinut insa legatura cu el. Nu stiu daca are prieteni multi sau putini dar clar e un prieten adevarat pentru fiecare dintre ei. Si oricine si-ar dori pe cineva ca el. Pe zi ce trecea culmea tot imi doream asta. Sa il cunosc. Am renuntat la Franta si la Sibiu si la nu mai stiu ce oras. Am facut un targ. Eu am oferit ceva el a promis ca ne vedem cu prima ocazie. Si apoi, usor, usor am realizat ca pe om nu l-as putea lua cu niste maini puternice pe sus si aseza in Rouen.
Omul are calitati multe, se poarta dragut, nu te face sa te simti ciudat sau penibil dar el e din Londra. El e fix genul barbatului vazut in apropierea palatului. Nu o sa zic ca nu imi mai doresc sa il cunosc. O sa zic ca a fost cel mai minunat om pe care l-as fy putut cunoaste. Si ca a ramas un om care...imi doresc sa vad cum e in realitate. ATAT!
********************************
despre oamenii adevarati? Cel mai adevarat om (desi adevarat nu are grad de comparatie) a fost Alex. Nu stiu daca 10 lei il transforma in barbat adevarat. Si nici daca o inaltime de 1.95 il transforma in asa ceva. Nici macar o viteza de 140 de km/h. dar o anumita prestanta si siguranta da.
Mda a dat dovada ca are si defecte. dar cine nu are?
L-am intalnit in luna despre care atat meteorologii cat si credinta populara zic ca-i cea mai calduroasa. Luna lui Cuptor -Iulie.
Intr-o zi de iulie asadar, pe o caldura incredibila imi zice ca ne vedem in Targoviste. El nu stia orasul. Ne vedem in fata Tribunalului zic eu. Am o masina rosie cu numar de Galati zice el. Ajung cand el mai avea 20 de km pana la Tgv. Lesinata de caldura si sete am zis sa ma abtin. Si sa nu traversez pentru a cumpara apa. daca omu trece intre timp si nu ma vede?
O masina rosie se apropie. Cu numar de GL. Vaaai dar ce masina! Nu puteam urca in ea! Nu imi plac astea...scumpe. Era un VW Passat. Opreste, se intinde, deschide usa si ma invita sa intru.
SERIOS? doamne! Eram speriata de bombe la vremea aia. Nu imi inspira incredere un tip mai mic ca varsta decat mine care conduce. Am sarit totusi repede in masina. Am zis Ana!!!. El Alex imi pare bine si intreaba. Iti e sete?
daca imi era sete? Aproape ca tineam precum cainii limba afara din gura.
Vad o sticla de apa minerala desfacuta deja.
Ah, nu. Zic eu. Am vrut sa cumpar ceva sa beau dar m am gandit ca poate treci si nu ma vezi eu fiind in magazin.
Am eu apa zice el. Ma gandeam ca o sa iti fie sete. Am cumparat de pe drum.
Hmmm nu ma omor cu apa minerala de fapt. (pe naiba. Prefer sa mor de sete si apa minerala nu beau. dar am zis sa ma exprim mai dragut)
Ma asteptam sa zici asta. Femeilor nu le place in mod deosebit apa minerala. Voua va place apa plata. Tocmai de-aia am si cumparat apa plata zice el intinzandu-se sa ia sticla de pe bancheta din spate.
Mda mi s-a parut foarte frumos. din spate a mai luat si o cutie cu bombonele Milka. Mi-ai povestit la un moment dat ca nu poti rezista fara ciocolata. de obicei cumpar flori dar ma gandeam ca fara flori sigur poti rezista - spune el razand.
Eu eram inca socata. 1. Nu imi place sa primesc lucruri de-astea. 2. Eram de fapt impresionata. Stia ca i-am zis nu stiu cand despre preferinta pt ciocolata. S-a gandit ca o sa fiu lesinata de sete, ca femeilor nu le place apa minerala...
In masina aerul conditionat te facea sa te simti ca o printesa.
Tipul...pai si tipul arata misto. Aproape 2 m, fara sa fie genul slab, omul pe care ti-l poti imagina cu usurinta "barbat de cariera". Intr-un costum din bumbac. Culoarea alba cu niste margini bleumarin. Pantalonul fiind scurt. La unul din geamurile din spate, pe un umeras se "odihnea" un costum de om serios. Inchis la culoare. Venea de la interviul pentru o bursa.
Pe unde trebuie sa mergem ca sa gasesc o parcare? ma intreaba el.
Parcare? Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva. In mintea mea era un gol total. Pai, nu stiu. Habar n-am. Parcarea de la XXL e ok!!! zic tot eu.
Nu! Parcarea respectiva nu a fost geniala. Nu era niciun colt de umbra. Cateva ore mai tarziu am realizat ca nu se poate sta in masina aia :)
Ne-am plimbat prin parc, am povestit. El mi-a zis cam ce a auzit despre mine. :) Si ajungem in centrul vechi. Care nu arata la vremea aia la fel de bine ca acum. Prin zona dam nas in nas cu EL. Un tip care pana in urma cu 2-3 luni imi placuse. Care si el ma placuse dar care era cu altcineva acum. Om destept care stie sa ii citeasca pe cei din jur, care are o pasiune pentru simboluri, semne, lucruri oculte. Nu s-a asteptat sa ma vada alaturi de un om ca Alex.
Mai tarziu avea sa ma felicite pentru gusturile extraordinare in materie de reprezentanti ai sexului opus. Tipul de langa mine reusise sa ii transmita masculinitate, seriozitate, inteligenta, siguranta, putere.
Hmm ce mai e de vazut...Poate barajul de langa orasul meu natal - ii zic.
Ne urcam in masina si sustinand ca vrea sa vada cum arata celebrul meu oras :)) pornim spre partea de nord a judetului. Vreau sa ma urc in masina si ma atentioneaza repede: Nu, nu intra e foarte cald! O sa pornesc motorul pentru a porni si aerul conditionat. din cand in cand verifica temperatura. Apoi am plecat. Muzica? Melodii vechi. BZN, Modern Talking, Abba. Incantator. Si un arc ce arata atingerea a 140 de km/h. Ajungem la baraj, radem, vorbim, imi povesteste ca urmeaza sa plece la master in strainatate. Apoi vorbeste de RACHETI.
Eu incep sa imi pun intrebari. Ce-i aia RACHETI?
El continua sa vorbeasca. A trebuit sa il intrerup si sa cer detalii. Nu mai auzisem in viata mea cuvantul.
Odata urcati in masina am inceput sa povestesc despre delft. Ca imi doresc ca la un moment dat sa ajung acolo si sa admir pictura ce o intruchipeaza pe Femeia cu cercel de perla. Imi spune ca as fy avut ocazia. Ca am cam ratat-o dar cine stie. Poate o sa o mai am. :)
Am mai mers 10 km. Aici stau eu. Aici e centrul...
Stai asa, asta e orasul in care stai tu? Si chestia asta e centrul? Asta e oras sau sat? Auzisem ca nu e cine stie ce dar e mult sub asteptari!!!
Am mers pana la iesire din oras. A vrut sa ii fac niste poze acolo. Ne-am intors. Mi-am luat o rochita rosie larguta care i-a placut mai mult decat blugii aia gri skinny si tricoul galben. Prinsesem curaj.
Te superi daca mergem la cariera? Se vede mai frumos orasul! de fapt n a fost prea impresionat.
Si? Cum iti par formele mele? Il intreb! Excelam si eu fizic la ceva. Imi placeau picioarele si posteriorul. Nu eram inca la varsta la care sa realizez care-s cu adevarat plusurile.
Formele? ma intreaba el. Nu am fost atent! - a incercat el sa continue ca un gentleman.
Eu am insistat si a zis ca arat ok. Nu incredibil ci ok si atat :)
Omu a venit de la Bucuresti. Atata benzina consumata. L-am adus si pana in partea de nord a judetului. Pizza o platesc eu! mi-am zis.
Crezi ca e ok sa mergem in orasul X (cel cu barajul) si sa mancam ceva? Mi-a zis ca si lui ii era foame si chiar voia sa vina cu ideea asta.
Ok dar eu sunt cea care face cinste am insistat! Nici n-a vrut sa auda. dar pentru a scapa de gura mea a zis ca e ok. Apoi am insistat ca de acolo voi lua un maxi taxi pana acasa. Nu avea rost sa mai faca iar drumul pentru a ma duce pe mine acasa.
Sunt 10 km pana acasa la tine! Nu e pierdere nici de timp nici de bani sa te duc acasa!
Am comandat pizza. Nu stiu ce apa/suc a baut el. Eu eram in perioada de Santal de portocale rosii de Sicilia. Inainte de a incepe sa mancam el a plecat sa se spele pe maini! (mai are grija si de igiena pe deasupra)
Se intoarce si se arata incantat de mirosul sapunului lichid. Si mirat de ... mine.
Esti cu totul altfel de persoana fata de toate celalalte pe care le cunosc! Niciuna nu a mai insistat sa achite nota. Si niciuna nu consuma bauturi nealcoolice. Ma asteptam sa comanzi un cocktail alcoolic ceva.
Hmm nu...eu nu consum alcool.:)
La un moment dat suna telefonul. Mama lui. Ii zice ca da, e bine. E in locul X si mananca.
Timp in care eu fac semn chelneritei sa aduca nota. Nu intelegeam de ce se preface ca nu ma vede.
El inchide telefonul si zice. Nu mai face semn. Nota am platit-o deja.
Pai...cand ai platit?
Cand am mers la toaleta am trecut si am si platit!
Pana acasa i-am facut capul calendar. Promisese ca ma lasa sa platesc eu:)
de ce e barbatul adevarat? Nu pentru ca are bani de benzina si nici de pizza. Are o suma de calitati care adunate il fac sa fie misto!
Mda, astfel de oameni sa tot cunosti. :)
Voiam sa scriu despre Franta vs Anglia.
despre dorintele imense.
despre oamenii adevarati.
E ciudat sa compar Rouenul cu Londra. dar e despre oameni si prima mea impresie.
La Rouen purtam niste blugi pe care ii purtam acasa in curte. Nu pe strada. Erau largi si cu talie inalta. I-am purtat insa mult la Rouen. In oras la noi si chiar si pe acasa port sutien. N-as vrea sa apara cineva si sa ma vada fara. In Rouen in foarte putine zile l-am purtat. Ieseam la plimbare sau la cumparaturi sau in parc, sau pe banca de unde vedeam tot orasul. Asa cum eram eu. :)
La Rouen m-am simtit incredibil. Pentru ca toate tipele erau plate. Niciuna nu purta colanti pe post de pantaloni si sanii niciuneia nu se revarsau peste tricouri. In magazinele cu lenjerie, primele marimi vandute erau A si B. Rar de la C incolo. Oamenii erau calzi, normali, simpli si frumosi.
Iar atractia si-o aratau, persoanele de sex opus in dormitorul lor. Fara gesturi in public. de ajunsesem sa ma intreb care natie a inventat ... sarutul frantuzesc.
daca va doriti o calatorie intr-un oras minunat, alegeti Rouenul.
Noaptea arata asa
Pantalonii largi si tricoul fara "imbunatatiri" pe dedesubt.
Minunatele Macarons
Sena. La Rouen, in Sena a fost aruncata acum sute de ani cenusa femeii-erou Ioana d Arc
Total altceva fata de Franta!
Am simtit atat de mult ca apartin Frantei si imi e atat de dor sa privesc Rouenul de sus! Rouenul in care se poarta balerini, haine comode, in care femeile nu-s siliconate si in care totu-i atat de ...dulce!
**********************************
despre dorintele imense ce sa zic? Imi doresc lucruri de multe ori ciudate. Si din atata dorinta de a se intampla dorinta se transforma in nimic.
Mi-am dorit sa cunosc un om. Foarte mult mi-am dorit. La inceput pentru ca visam sa "biciclim". In traducere omului-i placea Franta. Franta la inceputul verii, FRanta la sfarsitul verii, Franta oricand. Imi imaginam o conexiune perfecta la internet, niste biciclete si cam atat. Cu un google maps pe care bifam fiecare sat din sudul Frantei prin care treceam si un cont de facebook pe care postam zeci de poze cu lavanda. Sau...culturi de vita de vie.
Mda pe om nu il cunosteam.
Pe bicicleta nu pot merge. dar ce conteaza? Era dorinta mea! Si era imaginatia mea. In care orice era posibil.
Vreo 2 ani mai tarziu s-a ivit oportunitatea. Franta. Impreuna. doar ca se mai adaugau cateva lucruri. Cel putin inca o persoana in plus. Si o decizie pe care credeam ca vreau sa o iau. Pe care n-am mai luat-o si imi pare bine! Rouenul si orice sat din Franta s-a transformat in Sibiu. "Biciclim" prin Sibiu! Spuneam. Si daca era nevoie sa alerg noaptea goala intr-un parc din Sibiu pentru ca apoi sa iesim la o tura de biciclete sau un suc in :Piata Mica/Mare era perfect. N-am facut-o nici pe-asta.
Am tinut insa legatura cu el. Nu stiu daca are prieteni multi sau putini dar clar e un prieten adevarat pentru fiecare dintre ei. Si oricine si-ar dori pe cineva ca el. Pe zi ce trecea culmea tot imi doream asta. Sa il cunosc. Am renuntat la Franta si la Sibiu si la nu mai stiu ce oras. Am facut un targ. Eu am oferit ceva el a promis ca ne vedem cu prima ocazie. Si apoi, usor, usor am realizat ca pe om nu l-as putea lua cu niste maini puternice pe sus si aseza in Rouen.
Omul are calitati multe, se poarta dragut, nu te face sa te simti ciudat sau penibil dar el e din Londra. El e fix genul barbatului vazut in apropierea palatului. Nu o sa zic ca nu imi mai doresc sa il cunosc. O sa zic ca a fost cel mai minunat om pe care l-as fy putut cunoaste. Si ca a ramas un om care...imi doresc sa vad cum e in realitate. ATAT!
********************************
despre oamenii adevarati? Cel mai adevarat om (desi adevarat nu are grad de comparatie) a fost Alex. Nu stiu daca 10 lei il transforma in barbat adevarat. Si nici daca o inaltime de 1.95 il transforma in asa ceva. Nici macar o viteza de 140 de km/h. dar o anumita prestanta si siguranta da.
Mda a dat dovada ca are si defecte. dar cine nu are?
L-am intalnit in luna despre care atat meteorologii cat si credinta populara zic ca-i cea mai calduroasa. Luna lui Cuptor -Iulie.
Intr-o zi de iulie asadar, pe o caldura incredibila imi zice ca ne vedem in Targoviste. El nu stia orasul. Ne vedem in fata Tribunalului zic eu. Am o masina rosie cu numar de Galati zice el. Ajung cand el mai avea 20 de km pana la Tgv. Lesinata de caldura si sete am zis sa ma abtin. Si sa nu traversez pentru a cumpara apa. daca omu trece intre timp si nu ma vede?
O masina rosie se apropie. Cu numar de GL. Vaaai dar ce masina! Nu puteam urca in ea! Nu imi plac astea...scumpe. Era un VW Passat. Opreste, se intinde, deschide usa si ma invita sa intru.
SERIOS? doamne! Eram speriata de bombe la vremea aia. Nu imi inspira incredere un tip mai mic ca varsta decat mine care conduce. Am sarit totusi repede in masina. Am zis Ana!!!. El Alex imi pare bine si intreaba. Iti e sete?
daca imi era sete? Aproape ca tineam precum cainii limba afara din gura.
Vad o sticla de apa minerala desfacuta deja.
Ah, nu. Zic eu. Am vrut sa cumpar ceva sa beau dar m am gandit ca poate treci si nu ma vezi eu fiind in magazin.
Am eu apa zice el. Ma gandeam ca o sa iti fie sete. Am cumparat de pe drum.
Hmmm nu ma omor cu apa minerala de fapt. (pe naiba. Prefer sa mor de sete si apa minerala nu beau. dar am zis sa ma exprim mai dragut)
Ma asteptam sa zici asta. Femeilor nu le place in mod deosebit apa minerala. Voua va place apa plata. Tocmai de-aia am si cumparat apa plata zice el intinzandu-se sa ia sticla de pe bancheta din spate.
Mda mi s-a parut foarte frumos. din spate a mai luat si o cutie cu bombonele Milka. Mi-ai povestit la un moment dat ca nu poti rezista fara ciocolata. de obicei cumpar flori dar ma gandeam ca fara flori sigur poti rezista - spune el razand.
Eu eram inca socata. 1. Nu imi place sa primesc lucruri de-astea. 2. Eram de fapt impresionata. Stia ca i-am zis nu stiu cand despre preferinta pt ciocolata. S-a gandit ca o sa fiu lesinata de sete, ca femeilor nu le place apa minerala...
In masina aerul conditionat te facea sa te simti ca o printesa.
Tipul...pai si tipul arata misto. Aproape 2 m, fara sa fie genul slab, omul pe care ti-l poti imagina cu usurinta "barbat de cariera". Intr-un costum din bumbac. Culoarea alba cu niste margini bleumarin. Pantalonul fiind scurt. La unul din geamurile din spate, pe un umeras se "odihnea" un costum de om serios. Inchis la culoare. Venea de la interviul pentru o bursa.
Pe unde trebuie sa mergem ca sa gasesc o parcare? ma intreaba el.
Parcare? Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva. In mintea mea era un gol total. Pai, nu stiu. Habar n-am. Parcarea de la XXL e ok!!! zic tot eu.
Nu! Parcarea respectiva nu a fost geniala. Nu era niciun colt de umbra. Cateva ore mai tarziu am realizat ca nu se poate sta in masina aia :)
Ne-am plimbat prin parc, am povestit. El mi-a zis cam ce a auzit despre mine. :) Si ajungem in centrul vechi. Care nu arata la vremea aia la fel de bine ca acum. Prin zona dam nas in nas cu EL. Un tip care pana in urma cu 2-3 luni imi placuse. Care si el ma placuse dar care era cu altcineva acum. Om destept care stie sa ii citeasca pe cei din jur, care are o pasiune pentru simboluri, semne, lucruri oculte. Nu s-a asteptat sa ma vada alaturi de un om ca Alex.
Mai tarziu avea sa ma felicite pentru gusturile extraordinare in materie de reprezentanti ai sexului opus. Tipul de langa mine reusise sa ii transmita masculinitate, seriozitate, inteligenta, siguranta, putere.
Hmm ce mai e de vazut...Poate barajul de langa orasul meu natal - ii zic.
Ne urcam in masina si sustinand ca vrea sa vada cum arata celebrul meu oras :)) pornim spre partea de nord a judetului. Vreau sa ma urc in masina si ma atentioneaza repede: Nu, nu intra e foarte cald! O sa pornesc motorul pentru a porni si aerul conditionat. din cand in cand verifica temperatura. Apoi am plecat. Muzica? Melodii vechi. BZN, Modern Talking, Abba. Incantator. Si un arc ce arata atingerea a 140 de km/h. Ajungem la baraj, radem, vorbim, imi povesteste ca urmeaza sa plece la master in strainatate. Apoi vorbeste de RACHETI.
Eu incep sa imi pun intrebari. Ce-i aia RACHETI?
El continua sa vorbeasca. A trebuit sa il intrerup si sa cer detalii. Nu mai auzisem in viata mea cuvantul.
Odata urcati in masina am inceput sa povestesc despre delft. Ca imi doresc ca la un moment dat sa ajung acolo si sa admir pictura ce o intruchipeaza pe Femeia cu cercel de perla. Imi spune ca as fy avut ocazia. Ca am cam ratat-o dar cine stie. Poate o sa o mai am. :)
Am mai mers 10 km. Aici stau eu. Aici e centrul...
Stai asa, asta e orasul in care stai tu? Si chestia asta e centrul? Asta e oras sau sat? Auzisem ca nu e cine stie ce dar e mult sub asteptari!!!
Am mers pana la iesire din oras. A vrut sa ii fac niste poze acolo. Ne-am intors. Mi-am luat o rochita rosie larguta care i-a placut mai mult decat blugii aia gri skinny si tricoul galben. Prinsesem curaj.
Te superi daca mergem la cariera? Se vede mai frumos orasul! de fapt n a fost prea impresionat.
Si? Cum iti par formele mele? Il intreb! Excelam si eu fizic la ceva. Imi placeau picioarele si posteriorul. Nu eram inca la varsta la care sa realizez care-s cu adevarat plusurile.
Formele? ma intreaba el. Nu am fost atent! - a incercat el sa continue ca un gentleman.
Eu am insistat si a zis ca arat ok. Nu incredibil ci ok si atat :)
Omu a venit de la Bucuresti. Atata benzina consumata. L-am adus si pana in partea de nord a judetului. Pizza o platesc eu! mi-am zis.
Crezi ca e ok sa mergem in orasul X (cel cu barajul) si sa mancam ceva? Mi-a zis ca si lui ii era foame si chiar voia sa vina cu ideea asta.
Ok dar eu sunt cea care face cinste am insistat! Nici n-a vrut sa auda. dar pentru a scapa de gura mea a zis ca e ok. Apoi am insistat ca de acolo voi lua un maxi taxi pana acasa. Nu avea rost sa mai faca iar drumul pentru a ma duce pe mine acasa.
Sunt 10 km pana acasa la tine! Nu e pierdere nici de timp nici de bani sa te duc acasa!
Am comandat pizza. Nu stiu ce apa/suc a baut el. Eu eram in perioada de Santal de portocale rosii de Sicilia. Inainte de a incepe sa mancam el a plecat sa se spele pe maini! (mai are grija si de igiena pe deasupra)
Se intoarce si se arata incantat de mirosul sapunului lichid. Si mirat de ... mine.
Esti cu totul altfel de persoana fata de toate celalalte pe care le cunosc! Niciuna nu a mai insistat sa achite nota. Si niciuna nu consuma bauturi nealcoolice. Ma asteptam sa comanzi un cocktail alcoolic ceva.
Hmm nu...eu nu consum alcool.:)
La un moment dat suna telefonul. Mama lui. Ii zice ca da, e bine. E in locul X si mananca.
Timp in care eu fac semn chelneritei sa aduca nota. Nu intelegeam de ce se preface ca nu ma vede.
El inchide telefonul si zice. Nu mai face semn. Nota am platit-o deja.
Pai...cand ai platit?
Cand am mers la toaleta am trecut si am si platit!
Pana acasa i-am facut capul calendar. Promisese ca ma lasa sa platesc eu:)
de ce e barbatul adevarat? Nu pentru ca are bani de benzina si nici de pizza. Are o suma de calitati care adunate il fac sa fie misto!
Mda, astfel de oameni sa tot cunosti. :)
Subscribe to:
Posts (Atom)