Ciocolata

Nu stiu daca exista persoana pentru care ciocolata sa fie un simplu desert. Pentru mine, o iubitoare de ciocolata, ea este mai mult. E pasiune, finete, gust, matase, simturi. Am primit azi o ciocolata Milka si ciocolata asta pot sa spun ca multi ani, in copilaria mea a reprezentat Elvetia. Pe vremea in care nu intelegeam foarte exact ca-i diferenta intre Elvetia si Germania. Erau pentru mine o singura tara dde genul 2 in 1. Si in ziua de azi daca ne gandim putin nu cred ca am spune ca-i mare diferenta intre cele 2.

(Ca si paranteza totusi, ceva mult mai bun decat Milka a fost o ciocolata TOBLERONE de 300 g cumparata de la "Mama ei" si anume de la granita Elvetiei cu Italia).

Am mancat un rand din ea si am lasat-o pe masa. Mai tarziu am revenit si am descoperit ca, la fel ca in fiecare an poti participa la un concurs. N-am citit detaliile. Nu stiu ce poti castiga. Probabil brelocuri, cani si marele premiu o excursie. Am dezlipit cartonasul de pe ea si am citit un cod. Mi-am amintit!!! Ceea ce mi-am amintit nu tine de un anumit sex. Nu tine de barbati sau de femei si nu conteaza daca persoana despre care vorbesc e femeie sau barbat. O sa ii spun, generic, EA (ea=persoana)

Era anul trecut cam pe vremea asta eu mergeam la Profi. Imi doream ca la casa de marcat sa fie o anumita persoana si priveam in stanga si in dreapta sa vad cine mai e prin magazin. Apoi plecam si pe intuneric imi tot puneam intrebarea daca imi doresc sau nu sa ma intalnesc cu Razvan. Mda, cred ca imi doream. Pentru ca ma intalnisem deja cu ea in 2 seri cand ma lua in brate si ma intreba unde  merg. Iar eu ii dadeam un raspuns foarte amuzant.
In seara cu pricina aveam in rucsac, niste faina, un mixer si un set de forme de prajituri. Aveam sa mai cumpar unt, oua, ciocolata si alte nimicuri pentru o prajitura. Pe raftul cu dulciuri tocmai fusese asezata un ALTFEL de Milka. Sub forma de braduti:) Ciocolata alba si cu lapte. Mi s-a parut minunata ideea. Aveam o pofta nebuna sa vad cum e. N-am cumparat. Eu aveam nevoie de alt tip de ciocolata.
Am plecat spre EA (Persoana respectiva). Am preparat prajitura folosind o ciocolata si jumatate si mi-a iesit atata compozitie incat am copt jumatate din ea. M-am plictisit. A mai copt si ea o tavita si restul l-am aruncat. Am si mancat din prajiturele iar apoi ea s-a intins in pat. Avea un pat imens. Eu numesc acel gen de paturi "de 3 persoane":) S-a trantit in pat, cu capul pe perna si a inceput sa butoneze telefonul. Tocmai isi cumparase telefon nou. daca la capitolul "sunet" l-a "incercat" intai pe el apoi oferindu-mi castile si spunand incantata "uite cat de bine si clar se aude", aparatul foto l-a "incercat", clar pe mine. Pentru prima oara :) Era asadar in pat intinsa si butona in continuare. Era ca un copil care descopera o jucarie noua. A fost amuzanta partea cu "prostule". Un buton odata apasat te inregistra si repeta dupa tine. Ea zice "Prostule!" Telefonul ii raspunde: "Prostule!" Ea zice: "Prost esti tu, nu eu!:)" Telefonul la fel.

Apoi se ridica din pat si scoate dintr-o punga ciocolata. Milka. Sub forma de braduti. Si am mancat. Si apoi am mancat jeleuri. Si am baut bere. Eu o gura.
Era concurs. Ca in fiecare an. Puteai castiga de 2X. 2 ceva-uri. Cani, veste, excursie pentru 2 persoane. Stateam de asta data amandoi intinsi pe perna. Se ridica intr-un gest brusc, ia ambalajul si zice "ia sa vedem cat noroc imi porti!" A intrat pe site-ul cu pricina si la intrebarea pe cine vrei sa iei cu tine intr-o excursie a scris ANA.

Eh, dar de unde atata noroc? Nu i-am purtat suficient!
Si cum spuneam ciocolata de azi mi-a amintit de intamplarea din seara aia. Mi-a adus pe fata un zambet cald.

Am avut multa incredere in ea. Era o persoana despre care nu auzisem nimic de bine. Niciodata. Lumea ma privea ciudat pentru simplul fapt ca eram curioasa sa o cunosc. Nu mi-a inselat increderea. Si chiar daca a trecut aproape un an de cand nu ne-am mai vazut pot sa spun ca e mai buna decat cea mai buna persoana cunoscuta pana acum :) (poate e totusi un pic o mica exagerare)
daca in prima zi cand am cunoscut-o eram destul de sigura ca 1. vom cobori din masina (am dat o fuga pana la munte) si imi va arata ceva iar apoi va fugi la masina si ma va lasa pe munte 2. imi va lua telefonul si va fugi 3. vor aparea dintr-odata niste oameni dubiosi eventual barbati care ma vor viola sau ceva :) si tot felul de prostii care mai de care, a doua oara cand ne-am vazut a fost minunat.
Nu e vorba ca imi place ca cineva sa se roaga de mine gen "serveste-te. dar te rog, insist, te rog mult, hai nu fy timida, serveste-te!", e vorba ca uneori nu vreau sa gust produse preparate de anumite persoane. NU IMI PLAC MORCOVII - SI NU IMI PLACE SA FIU STRESATA SA MANANC PRAJITURA CU MORCOVI!!!
Nu imi place nici sa fiu servita cu produse preparate de persoane care nu imi inspira incredere.
Si NU, NU ma servesc cand cineva imi trece prin fata CIOCOLATA, JELEURI SAU COLA! Imi plac mult prea mult si intotdeaua mi-e teama ca voi manca TOT si gazda se trezeste fara nimic.:)

Ea avea intotdeauna. Seara de seara. CIOCOLATA, NESTEA si JELEURI! La inceput serveam cateva jeleuri (ok, nu imi place sa ma apuc sa mananc caci nu ma mai opresc dar cand se-ntampla sa stau pentru 3-4 ore la o masa cu 2 scaune si fix in fata ochilor sa se afle punga cu jeleuri nu te poti opri :) ), ciocolata am mancat foarte putina iar Nestea...Cum goleam paharul ea il umplea. Si il goleam iar si il umplea iar :) Azi asa, maine asa pana cand a treia oara m-am obisnuit sa mananc cate jeleuri aveam pofta si sa beau cat ceai am pofta. Era foarte misto. Era o persoana rea din auzite, minunata din cunoscute si alaturi de care ma simteam perfect:)

new

Avea o prietena o vorba descriindu-ma pe mine "Are o forta de iubire incredibila…iubeste oameni pe care nu ii cunoaste personal si pe care cu siguranta  ajunge sa ii cunoasca…asa este ea"

Da, au fost pana acum ceva exemple de oameni pe care am vrut sa ii cunosc si oricat de imposibil parea...pentru Ana nimic nu-i imposibil:) Inca mai am. 2 ani de facultate am vrut sa cunosc un om. Era un model si atat. Dar cand imi doresc sa cunosc pe cineva sunt atat de...stresanta incat se intelege altceva. Lumea imi spunea sa fiu atenta la sotia respectivului ca s-ar putea sa mature pe jos cu parul meu blond din acea vreme. Doamna respectiva nu a maturat pe niciun jos si cred ca dumneaei a fost cea care mi-a facut cunostinta cu sotul daca nu ma insel.

Am mai vrut sa o cunosc si pe o doamna, om politic. Am vrut sa imi scriu lucrarea de licenta pe tema "campanii electorale" studiu de caz Campania dumneaei. Personal n-am cunoscut-o. Dar pur si simplu am adaugat-o la prieteni pe facebook si apoi, pe cand eram in caminul "de la pod" am intrat in vorba. A fost o discutie foarte ok si normala. Apoi, partea de radio a fost atat de importanta pentru mine incat cu putine luni inainte de prezentarea licentei m-am razgandit: Stirile Radio! am ales ca subiect pentru lucrarea de licenta:)

Am visat mult. Mereu. Si sunt maxim de fericita ca intotdeauna am incercat sa imi indeplinesc dorintele. Sa plec unde visez, sa ies unde doresc, sa plantez chestii exotice (sa nu se inteleaga altceva. Chestii exotice inseamna chestii mediteraneene - lavanda), sa fumez. Am incercat sa traiesc langa oamenii care ma faceau fericita. Si am incercat sa ii fac si eu pe ei. Nu am iesit niciodata cu cineva pentru ca avea bani sau pentru ca ma impresiona cu o masina. Am iesit doar pentru ca eram indragostita:) Mi-a placut sa fiu rasfatata si alintata. Sa mi se puna porecle. De la "Pisi" la "Catwoman" la "Maria Sharapova". Mi-a placut sa fiu sexy uneori. :)

Singura greseala din ultimul timp daca pot sa spun asa e ca am fost influentata anul trecut. Am ales sa nu plec atunci la Sibiu si sa nu urmez masterul acolo. Eram cu problemele cu dintisorii atunci. Am ramas aici si la inceput am crezut ca n-am pierdut mare lucru. Ajungand insa la Sibiu vara aceasta am realizat ca am pierdut mult. De Sibiu nu m-as putea satura. Niciodata. Si de-as cunoaste fiecare cm2 din oras si tot mi s-ar parea continuu ca e ceva nou. :) Pe de alta parte daca ramaneam anul trecut la Sibiu nu mai mergeam pe la sfarsit de septembrie pe la stadion si pe langa nu stiu ce sat care apartine de orasul nostru. As fy mers "in oras" altundeva ...la Sibiu cu aceeasi persoana care a mers cu mine si pe langa stadion.

In al doilea rand, da, recunosc, as fy avut sansa de a cunoaste pe cineva la care m-am referit si in primul paragraf:) Ce-i drept si acum, chiar daca nici eu nici el nu mai suntem in Sibiu am posibilitatea de a-l cunoaste dar sa zicem ca s-a produs o schimbare. Schimbarea care se numeste VREI SA MA CUNOSTI? CUNOASTE-MA! NU VREI? NU SUNT NICI EU 100% SIGURA CA NU VREAU SA TE CUNOSC? ATUNCI DE CE NAIBA MI-AS PIERDE TIMPUL DANDU-MA PESTE CAP?:)

(Culmea e ca stiu si de ce imi pierd timpul dandu-ma peste cap. Pentru ca imi place competitia. Intotdeauna aleg caile cele mai dificile, care dau 1000 de batai de cap. Si dupa ce rezolv "problema" am nevoie de o alta spre rezolvare.:) ) 

Daca m-a schimbat Sibiul? Da, m-a facut sa vreau sa fiu mai buna. Comportamental m-a facut mai...tupeista(????!!!) Spune lumea despre mine ca-s cuminte si timida. Si ca-i un lucru rau. Ca-n ziua de azi au de castigat tupeistele dar...

Deseori, colega care-si avea biroul langa al meu la munca ma intreba cum de am atata tupeu. ATATA...ADICA ATATA CUM? CAT?

Pai te certi cu clientii! Si iti ty parerea ta. Da, asta probabil se numeste siguranta. ma confruntasem cu fiecare problema de zeci de ori. Poate nu am stiut de fiecare data raspunsul dar intrebam in jur: "Ce-i spun astuia?" Asa ca invatasem "placa". Orice spunea omu' eu stiam ca ii ofer informatiile corecte. Iar daca nu intelegea...:)

Reajung acasa si incep sa le raspund colegelor de la facultate la intrebari "Ce ai lucrat/Ce ai facut acolo". 

"........si colegele de munca imi ziceau ca am un tupeu incredibil. Auziti voi fetelor, eu si tupeu? Eu n-am tupeu!:)" Ele se uita lung. "Daca nici tu n-ai tupeu atunci cine sa aiba?" imi spun ele.

DECI EU CHIAR AM TUPEU! Norocoasa de mine!:)

Ies intr-o seara cu un tip. Daca citeste postarea o sa fie deranjat probabil. Daca mai dau si numele lui...:) Ok, n-o sa-l dau. E un tip dragut. Se potriveste mult categoriei de "inger" din intreaga mea copilarie. Mda, ingerii nu arata intr-un fel anume caci sunt imateriali dar el...e intruchiparea fizica a unui inger al copilariei dupa cum ziceam.:)

Mi-a placut acum cativa ani de el. Nu gen "obsesie" ci gen "om misto". Se controleaza cum vorbeste de fata cu femeile, e tandru, e destept, e foarte calm. Tin minte ca l am sunat odata la nervi si l-am facut in toate felurile. Avea sa ma descrie acum, dupa un an jumatate cam asa "Stii diavolul ala tasmanian in ce fel face? Tu faci mult mai urat!:)))"

Era vremea aia de acum 2 ani cand voiam sa ies cu el. La bar. Imi placea foarte mult expunerea. Sa fiu vazuta fie cu oameni foarte destepti, fie foarte populari, fie genul "baiat bun". Niciodata FRUMOS! Nu voia sa iasa. Inventa motive destul de aiurea uneori, dar stiam ca el chiar se gandeste cam in ce fel ar putea sa spuna "MAI FATA LASA-MA IN PACE CU IESITUL LA BAR! NU IES! NU VREAU SA FIU VAZUT CU TINE" intr-un mod simpatic.

Am iesit zilele trecute. S-a intamplat pur si simplu. Da, am si fost vazuti. In unele momente m-a tinut de mana (m-a intimidat maxim lucrul asta. Habar n-aveam cum sa zic ca...nu vreau sa ma tina de mana) 

M-a vazut tacuta si au fost mai multe situatii in care ma intreba daca-s ok. Mi-a facut mici complimente. :) Se stie, repet, ca fac FOARTE URAT cand ma enervez. Apare un pusti prost si ma intreaba cand si-a facut mama ultima oara un control la cap. Vaaaai am crezut ca-i - - - (scuzati liniutele) o palma peste fatza. M-am aprins foarte repede. Bine mama e de parere ca eu de fapt o barfesc cu toata lumea, nu ca stiu sa pun intotdeauna piciorul in prag cand cineva comenteaza aiurea. Si cand oboseala se adauga unui inceput de raceala si SPM-ului e posibil sa iasa incendiu:)

Tipul de langa mine, in timp ce incepusem ciondaneala imi zicea ca ma roaga sa nu ma cert. Si ma ruga atat de draguuuut. Incat nu m-am mai certat. :) De dragul lui (doamne cum scot unii tot ce-i mai bun din mine uneori).

Mi-a spus ca-s schimbata in comparatie cu acum un an cand m-a vazut ultima oara. Sincer? Eram minunata atunci. Si imi doresc sa fiu si mai minunata acum. Ma comport altfel si-s mai frumoasa pare-se. Mda, nu ma deranjeaza complimentele:)

Cred ca stiu si un pic mai mult ce vreau. Si stiu sa SPUN ASTA! Eu numesc asta maturitate altii imaturitate.

Cazul 1. Stiu ca nu se face dar mi-a placut X mult. Ca si intensitate si ca si perioada. Pana cand am realizat ca a venit o vreme in care eu nu mai sunt timida in preajma lui. Ca noi chiar n-avem nimic in comun. Ca ne place cu totul altceva in orice domeniu. Ca...nici nu avem domenii comune. Ca imi vorbeste in niste moduri in care NU MERIT SA MI SE VORBEASCA. Recunosc, omul a fost important pentru mine dar sunt lucruri care te scarbesc pur si simplu. 

Si...are si un prieten. Nu e frumos dar impartasim anumite preferinte. Si mi-am dorit sa il cunosc. Nu sa ne sarutam, nu sa facem sex. Urma sa ne intalnim la inceputul anului viitor. Perioada in care trebuia sa...ies si cu X. M-am gandit, am analizat bine situatia si am realizat ca dorinta de a-l cunoaste pe acel om e atat de mare incat ma pot lipsi de primul. De un om pentru care nu simt nimic si care nu ma face sa ma simt ok...ABSOLUT NICIODATA! 

Asa ca intr-o seara i-am spus lui X ca...desi vine de sarbatori acasa as prefera sa nu iesim. Pentru ca eu imi doresc sa ...ies cu altcineva. I-am spus si cu cine. A doua persoana a refuzat direct sa mai iasa cu mine. Cica am dat dovada de imaturitate spunandu-i lui X lucrul asta. Nu stiu, dupa parerea mea lipsa de imaturitate era sa ies in seara asta cu X si maine la pranz cu prietenul lui.

Si-am inteles ca maturitatea mea e diferita de maturitatea altora. Am realizat ce imi doream mai mult si am realizat apoi si ca nu era cazul sa insist sa iesim. Vrei sa iesi cu mine? N-ai o problema cu faptul ca vreun "paparazzo" ar face o poza cu noi si ar posta-o fix pe facebook? ok...iesim! 

Dar daca ma iei cu "dar nu, stai sa ne pitim, stai sa nu afle Gheorghe ca iesi cu Vasile" atunci du-te vere mai departe.

Cazul 2. Miercuri trebuia sa ajung la o petrecere de super fitze intr-un club de super-fitze din Bucuresti. 1. N-am cu ce ma imbraca (vesnica problema a femeilor) 2. N-am cu ce ma machia 3. N-am accesorii 4. N-am parul intr-o stare ok. 5. N-am unde sa dorm.

Daca jobul asta m a invatat ceva, unul din acele..."ceva" a fost sa pun intrebari. Stiu ca raspunsul o sa fie "NU"? Heey dar de unde stiu? Eventual intrebarile adresate pot primi alte raspunsuri la care nici nu ma astept. Sau pot sa nu primeasca niciun raspuns ceea ce e dureros sa zicem. Dar te invata ca e cazul sa treci peste anumite lucruri pe care tu le numesti "prietenie" iar ele sunt...orice numai prietenie nu.

Am intrebat pe cineva.

MA POTI GAZDUI SI PE MINE O NOAPTE? - mda, am uitat sa specific ca acea "o noapte" e noaptea de miercuri. 

Da, pot sa te primesc maine - vine raspunsul.

What? 1. Stiam ca o sa spuna "NU" fie intr-un mod penibil si urat gen "Ce sa cauti tu in Bucuresti?", fie unul indiferent dar penibil "neah" (frate, un om - eu adica - are nevoie sa isi petreaca o noapte in Bucuresti si te intreaba in mod frumos. De ce naiba ii raspunzi aiurea?), fie pur si simplu "Nu pot". Dar "Da, pot sa te primesc maine" a parut ciudat. 

"Nu e colegul acasa" mi-am zis.

Pai stii, aveam nevoie miercuri, am uitat sa specific. Cica...nu poate miercuri. Mda.  

Acum e poveste lunga. Pentru ca 1. Sunt oameni de la care ma asteptam sa zica "vino la mine" fara ca macar sa intreb. 2. De ce n-ar trebui sa ma vada cuplul din apartament? Ah, da, pentru ca amandoi ma cunosc. SI DACA MA CUNOSC CE?

Si simt nevoia sa mai povestesc despre cineva. A fost cea mai misto persoana pe care am cunoscut-o in 2013. E misto ca si om. A fost misto ca si experienta. Si misto ca si...multe:)

Incerc sa imi amintesc acum ce am invatat de la el. Nu imi amintesc oricat incerc sa imi storc mintea. Culmea e ca omul e unul despre care putina lume are o parere cat de cat acceptabila. De fapt, daca ma gandesc bine O SINGURA PERSOANA DIN ORAS MI-A ZIS CA STIE CA-I DESTEPT SI SE PRICEPE EXTRAORDINAR LA CALCULATOARE. Dar nici macar nu stiu daca persoana respectiva nu facea confuzie. Chiar tin minte replica pe care am dat-o la acel moment "E destept dar nu cred ca se pricepe la calculatoare. Ala e...frati-so!". Dumneaei s-a uitat lung si zice "E posibil!" Deci e posibil ca de fapt din vreo 10 persoane (au fost totusi vreo 20) NICIUNA SA NU AIBA O PARERE BUNA. :)

Mi-am dorit foarte mult sa il cunosc si, cum scriam inca de la inceput...AM REUSIT!:) In urma intalnirilor noastre am scris la vremea respectiva niste postari. Apoi am luat fragmente sau postari intregi si rugam un ...mare critic (al meu si al persoanei respective - si nu la modul pozitiv) sa le citeasca. Au fost postarile care i-au placut cel mai mult. 

Era un altfel de gandire a mea. O altfel de experienta. Influentata de...OMU' RAU (care de fapt e extraordinar de bun:) )

punct

Si de la capat. Odata ajunsa acasa am realizat ca nu numai ca-s nefericita. Ci-s nefericita la modul serios. A fost nevoie de cateva minute pentru ca toate lucrurile sa ia o intorsatura ciudata. Am plans in dimineata asta cum n am plans de ani si ani. Iar eu...eu sunt o plangacioasa oricum mereu.

Postarea asta e despre Andrei si George. oameni care te emotioneaza la un moment dat. Oameni care crezi ca vor ramane mereu acolo si nu raman. Sau poate revin in cele mai ciudate moduri. dar clar, moduri in care nu te astepti. Oameni care, pe de alta parte apar printr-o minune.

Andrei e total altceva in comparatie cu ...cam oricine. Era mic. destept. si...inalt (ok toti sunt cu iq cat casa). Ca varsta ma refer ca era mic. Era muuult mai inalt decat mine. daca zic 1.85-1.90 sigur nu exagerez. Totul la el arata a tocilar.
Cand o sa fie ora mea de predare la o clasa, la asta vreau sa predau am zis. Mda. Andrei era elev in clasa a VIIIa si statea in prima banca. In cancelaria respectivei scoli generale era sedinta asa incat profa a intarziat. Cand vine ii spun ca ora mea de geografie vreau sa fie la clasa respectiva. Noteaza si incepe lectia. Ceva despre geografia populatiei. Wow nimerisem la fix.
din cand in cand elevii puneau intrebari. Incuietoare! Elevii...insemnand elevul. Andrei!
Cum le vin copiilor astora asemenea intrebari? ma gandeam eu. Sa ma intrebe pe mine copilul asta ceva si gata. M-am pierdut. Nu stiu nici sa ii raspund nici continuarea lectiei...
Ma gandesc, ma razgandesc si la sfarsit ii zic profei ca prefer alta clasa.
Vai, dar cum? ca asta-i clasa buna. Nu-s ei foarte cuminti dar e ok.
Ce era sa spun? Ca baiatul de 2 m din prima banca m-a speriat? La naiba! Eu aveam 25 de ani si el 15! Eu aveam ani de geografie cati avea el ani de viata.

Mi se repartizeaza lectia de cresterea animalelor si plantelor. In fine ceva agricultura. Sa mi se faca rau. Preferam si eu o lectie de-aia simpla. Clima. Populatia. Ceva unitati de relief. dar asa, sa le spui copiilor despre ovine, bovine si caprine. despre cultura graului , florii soarelui, despre albine si viermi de matase. HORROR!
Mi-am facut un fel de conspect pe care sa mai arunc un ochi. Copiii sunt tentati sa te urmareasca in carte. Sa vada daca le spui cuvant cu cuvant. Si daca floarea soarelui creste in 4 unitati si tu spui 3 sigur te vor completa.
Apoi m am gandit ca e posibil sa termin cu predarea in 15 minute. Mi-am mai facut un conspect mai "pe larg":) Asa se face ca inceputul lectiei m-a gasit in fata unei clase cu 2 conspecte, un manual si niste teste de verificare a cunostintelor de ma incurcam in ele de numa'.
Ah, si cu un baiat inalt si destept fix in fata ochilor. Prima banca.

Le dictez, le explic. ATI INTELES? AAA N ATI APUCAT SA SCRIETI! MAI ASTEPTAM. LE SCRIU PE TABLA, LE FAC TABELE CA SA INTELEAGA COPIII MAI REPEdE.
La un moment dat ma intorc brusc spre clasa. daca pana atunci ma exprimasem TU, CEL dIN BANCA A 2-A/3/4/5 RASPUnde (nu le stiam numele), de asta data vad ca singurul pe care-l cunosc dupa nume nu e atent la ce scriu si explic eu.

ANdREI, TU CE FACI? AI SCRIS?? Omul a fost socat. S-a uitat in stanga, in dreapta si m-a intreabat: Cu mine vorbiti? (Wow, nici macar nu-l chema Andrei????)
TE CHEAMA ANdREI, NU?
da! vine raspunsul lui.
Bine atunci, cu tine vorbesc, da.
Si-a cerut scuze si s-a apucat sa scrie. Nu am vrut sa il fac sa se sperie! A fost foarte misto senzatia pentru mine trebuie sa recunosc.
Imi venea sa rad. Fusesem atat de speriata de el si s-a ajuns sa se sperie el de mine.

Tot despre geografie o sa mai povestesc si ca am facut pregatire cu o prietena. Venind la mine in medie de 4 ori pe saptamana si facand pregatire cu ea - o singura persoana, am invatat mult. Cred ca daca ai o anumita chemare pentru meseria asta poti avea rezultate minunate. Eu n-am avut experienta dar am stiut cum sa fac lucrurile.
Am fost si eu eleva. Am facut si eu pregatire. "Pentru saptamana viitoare rezolvi testul 24". deschideam cartea la ultimele pagini si copiam raspunsurile. Cele pompoase le mai schimbam eu. dar probabil toti profesorii stiu ca elevii se "ocupa" cu asemenea prostioare. Asa ca la pregatire reluam testul. Cel pe post de tema. Eleva mea, Larisa, am vrut sa invete. Si toate lucrurile pe care eram eu n stare sa le fac ca si elev le-am schimbat.
1. Nu i-am dat teme. Venea in jur de ora 18 la mine. Statea o ora. A doua zi se trezea dupa pranz. Ce copil s-ar bucura sa isi ocupe ziua cu teme. Teme la o materie pe care NU O SUPORTA? Si pentru
ce sa o fac sa copieze raspunsurile de la sfarsit? NU!
2. daca la ora de azi de pregatire am rezolvat testul 20 maine clar nu rezolvam testul 21! Pentru a incerca sa fie mai buni oamenii apeleaza la tot felul de lucruri. de ce sa invete de seara raspunsurile pentru testul urmator? deschideam cartea la intamplare. Acela era testul pe care il rezolvam.

Si faptul ca nota de la Bacalaureat din sesiunea a doua a fost dUBLA in comparatie cu prima m-a facut sa inteleg ca ala e modul corect de predare si invatare. In plus tot se repeta intrebarea aia cu densitatea foarte scazuta din nordul Suediei.
FRIG SI MUNTI venea raspunsul ei. FRIG? SI MUNTI? Asta nu era un raspuns tocmai de sfarsit de liceu. Ii spuneam mereu cum trebuie formulata explicatia.
da, asa! spunea ea. dar ea isi sustinea continuu raspunsul ei.
"Sper sa nu pice intrebarea asta la Bac" imi ziceam.
Surpriza! a picat si o intrebare de-asta.
Vine cu foaia de examen si o intreb. Ce ai raspuns aici?
Pai..............si imi da un raspuns corect, creat din termeni corecti.
Cand erai la pregatire nu formulai asa!
A spus ca i-am repetat de atatea ori cum trebuie sa scrie incat ...a tinut minte:)

Saptamana trecuta, cand ma plimbam in Targoviste il vad. Pe Andrei. El nu avea cum sa ma vada. L-as recunoaste oricand. Si probabil pe la 65 de ani cand ma voi pensiona, desi o sa am multe experiente traite in ani si ani de predare, Andrei va ramane elevul care mi-a dat emotii.

******************************************

Acum ma gandesc sa scriu si despre George. Mi-as dori ca si prietenele mele de la Jurnalism sa citeasca partea asta. Au fost acolo in situatiile alea. Si stiu cel mai bine despre ce e vorba.
George a fost un om misto. E misto! Trecerea anilor nu a schimbat nimic fizic cel putin. Am tinut enorm la el. A fost vorba de o impletire a tuturor lucrurilor. Am descoperit ca exista atunci cand Bogdan, un tip cu, care ieseam, a vazut poza celui mai drag om pentru mine.
SEAMANA CU GEORGE! LA TOT!
George? Cine e George?
Eram in stare sa mut munti pentru a-l cunoaste. Sa il caut in tot Ploiestiul, sa sun toate familiile din Ploiesti pentru a-l gasi.
Eram in stare sa il caut in toata Spania.
Eram in stare sa il vizitez pe un baiat din orasul meu - numai sa-mi spuna unde il gasesc pe George. Erau colegi de clasa la Targoviste. Cineva trebuia sa ma ajute.
Nu m-a ajutat nimeni.
Am fost la olimpiada de romana - faza judeteana si acolo am cunoscut un tip simpatic. Invata in liceul lui...George. Si il chema George. dar ce? Intr-un liceu e un singur George?
dupa olimpiada am aflat George de mai devreme era chiar...George. Ala pentru care as fy "scotocit" tot Ploiestiul, toata Spania. Era 13 februarie. Sambata.
Asadar omu era din Targoviste. Nu cunosteam nimic in Targoviste. dupa un an si jumatate, l-am intrebat pe un tip unde-l pot gasi pe ...GEORGE.
La biserica X din Targoviste - a venit raspunsul.
Ok. in noiembrie l-am cautat. Si l-am gasit. Eram la intrarea in biserica iar la un moment, la mai putin de 5 minute dupa ce ajunsesem acolo el se uita in spate. Ma vede si isi reintoarce privirea. Am plecat cu prietenele. de asta data cele din liceu. Caci nu ajunsesem la facultate.
Inainte sa plecam spre dupa amiaza din Targoviste, am facut cumparaturi la XXL. Ma suna. Imi spune ca m a vazut. Ca daca am ceva sa ii comunic, cu prima ocazie cand ajung in oras sa il anunt si iesim undeva sa vorbim. Am iesit 15 minute mai tarziu. La o cofetarie (eram imposibila. Parca eram de pe vremea lui Ceausescu). Si-am stat ore. Multe. Toti 4.
Poate i-a placut sinceritatea mea sau nu stiu ce. dar apoi ne-am tot vazut.
Ne-am petrecut impreuna multe ore intr-o zi de Paste. Mi-am petrecut cu el implinirea a 18 ani. Mai tarziu am ajuns la facultate, am stat la caminul de langa blocul lui.
Mult timp mai tarziu relatiile s-au stins. Au inghetat. Si nu la modul ok. Si apoi s-a ajuns la o nebunie.
MIE IMI PLACEA EL (in continuare). LUI II PLACEA PERSOANA X. dAR PERSOANA X NU IL PLACEA PE EL. IL PLACEA PE Y. Y...NICI Y NU O PLACEA PE EA. Y O PLACEA PE SORA LUI X. IAR SORA LUI X AVEA O MARE IUBIRE. Fiecare placea pe altcineva.

Multi ani n-am vorbit. dar George a ramas acolo. Ceva. Pentru mine. Intr-un an i-am urat la multi ani. Mi-a multumit. In altul n-a facut-o. In altul nu i-am urat. dar an de an stiu ca pe 26 aprilie e ziua lui. de curand s-a casatorit. de vreun an. Nasii? Aceia pe care i-a dorit mereu. Mergeam prin supermarketuri si imi spunea despre Teddy. Teddy ii e nas!

Eram la Sibiu. dintr-un colt al Pietei Mari il vad pe George. Cu sotia si inca niscaiva persoane. Se si check-in-uise pe facebook.
Acum o saptamana m-am inscris la un concurs. Am trimis multe "ma poti ajuta si pe mine cu un vot"? Exceptie strainii - fie din Rouen sau Erasmus, fie "vecinii" de la Farmville. Si inca 4 exceptii. 1. Varul  meu 2. Ionut - un Ionut 3. Andrei - clar nu cel despre care am scris mai sus 4. Vali.
Aveam nevoie de voturi. Si in rest am scris tuturor. Inclusiv lui George. Stiu ca nu da like. Nici macar nu o sa citeasca mesajul. dONE! SUCCES! mi-a urat el.

Wow. Mi-am dorit sa particip la concursul ala realizat de o revista pentru ca m am gandit ca o sa am succes apoi. Cu blogul personal. de turism. BLOGURI..........
Am avut o gramada de-a lungul anilor. Si primul...primul a fost facut pentru a comunica cu George. :) Cel care dupa multi ani si multi bloguri mi-a urat succes. :)

cum e de sus

Mi-am creat, acum cateva luni un blog. de turism. Citeam multe bloguri pe tematica asta - romanesti si frantuzesti. Si credeam ca stiu cum se face. Nu. Nu stiu.
Raman la asta. Pentru ca asta imi da mereu motive sa scriu.

Am venit de mai putin de o saptamana de la Sibiu. Si nu imi mai gasesc locul. Azi spunea cineva ca-i normal. Vin cu aere de Sibiu. Nu consider asta. Consider ca am inteles lucrurile ALTFEL!
In modul in care ar trebui sa il intelegem mai devreme.
Merg azi in oras sa cumpar cascaval. La magazin au adus produse noi. CIdRU dE NORMANdIA. Minunat. In regiunea de nord-vest al hexagonului unde b bautura respectiva se fabrica, pretul e intre 15-20 de euro. La noi de mult mai multe ori...mai ieftin. 12 lei
Niste barbati, pe care de altfel il cunosc de ani si ani incep sa zica. E bun pentru....un cuvant care se termina cu "MENT", Mai adauga si un limbaj nonverbal. Cunoscutul gest facut cu mainile. Asta in caz ca lumea din magazin n-a inteles ideea.
Mi s-a parut de toata rusinea. Oamenii din Sibiu n-ar face asta - mi-am zis.

Ma gandesc acum la Sibiu. Si azi si ieri si alaltaieri. Si pe zi ce trece realizez ca ala e locul pe care vreau sa i-l ofer copilului meu. Pentru educatie si cultura.

Sibiul m-a facut mai directa. Mai directa decat eram? E posibil asa ceva? da! M-a deranjat comentariul unui individ intr-una din seri la barul din oras. In  orice situatie as fy folosit privirea mea URATA! Mi-am dat seama ca n-am de ce sa ma incrunt - nu vreau sa am riduri de tanara. Nu am vrut sa tip. Si nici sa faca circ in vreun fel. M-am multumit sa spun "Intr-adevar cred ca nu-s potrivita pentru locul asta si nu ma incadrez in peisaj". M-am ridicat si am plecat. In modul cel mai relaxat si normal.
A doua seara, cand am fost reinvitata m-am multumit sa spun ca atmosfera din locul respectiv e prea eleganta pentru una ca mine. Nu ma pot ridica la nivelul locului si targetului pe care il are. Eu raman la nivelul teraselor din Pietele Mare si Mica din Sibiu. deh, fiecare cu nivelul lui :)

Sibiul m-a invatat sa spun ce gandesc si im i doresc. M-a invatat ca timpul e scurt. Si uneori ar trebui sa schimbam virgula in ceva mai serios. de multi multi ani am fost admirata pentru faptul ca intotdeauna cand mi-am propus lucruri le-am indeplinit. Mi-am dorit sa ma imprietenesc, sa cunosc ceva sau pe cineva. Si am reusit. La Sibiu mi-am propus sa fac o poza cu primarul. Chiar de-ar fy nevoie sa il astept saptamani in sir la usa primariei. Am facut.
Am citit cartea nu stiu carui om politic. L-am urmarit pana am obtinut un autograf. Mi-am dorit sa ajung in orasul X. Am calatorit de la ora 22 pana a doua zi la 8 dar mi-a reusit.
Uneori poate da cu virgula. Uneori s-a intamplat sa ranesc oameni cu deciziile mele. Nu am vrut intentionat sa fac asta. doar ca dorinta a fost mare. Atat de mare incat am pornit de la ideea ca cei din jur ma cunosc. Si inteleg faptul ca nu vreau sa ii ranesc. Nu au inteles chiar intotdeauna.

Am citit cartea Pas cu Pas. E autobiografica. A unui om care a predat multi ani fizica. Si aproape la fel de multi a fost si profesor. Care e acuzat ca nu stie sa comunice. dupa parerea mea, dintre toti profesorii de fizica pe care ii cunosc, el comunica cel mai bine. Pe alocuri m-a impresionat cartea. O pot asemana cu preferata mea timp de ceva ani. Jurnalul de campanie electorala a colegiului 7 Prahova. Ceva diferente exista. In primul rand o carte scrisa de un "realist" versus o "umanista". In al doilea rand perioada de timp: cateva luni vs 50 de ani. Si diferentele continua.

Cand am ajuns la Sibiu, dupa ce am vazut garsoniera in care aveam sa imi petrec urmatoaea perioada, am iesit cu a mea colega la o limonada. Lume multa, tineri cu placa si bicicleta... "Si acum urmeaza Piata Mica, nu?" - imi intreb eu "ghidul[.
Nu, urmeaza Piata Mare! imi raspunde.
Pai si pana aici ce a fost?
Centrul! Nicolae Balcescu!
Apoi, in capatul centrului in fata ochilor mi s-a infatisat un spatiu imens. Liber! Cladiri pe margini, si o fantana in mijloc. Primaria!
WOW!
Primul loc in care aveam sa platesc intrarea o saptamana mai tarziu cand am ajuns cu toate bagajele a fost Turnul Sfatului. In Piata Mare urmau niste concerte sau proiectii de film. O gramada de scaune negre isi asteptau locuitorii sau turistii pentru a fy ocupate. Imi plac turnurile. Pentru ca te duc deasupra oraselor. Pentru ca-s vechi si pentru ca au povesti. Am ajuns la primul etaj. La egalitate cu primarul. Aveam posibilitatea de a vedea tot ce vede el de la inaltimea personala. Cea de 1.90 sau cea de la etajul 1 al Primariei. In fine. Mi-a curs o lacrima. de emotie.
Mi l-am imaginat pe acel om de la etajul 1 al Primariei ca pe cel mai fericit om. Acolo, jos, la cativa metri departare a supravegheat santierele, a dat sfaturi, a ascultat sfaturi de la specialisti si ore intregi a putut sa urmareasca fiecare pas al echipelor care lucrau la realizarea Pietei Mari de azi.
Apoi, odata terminate lucrurile, acelasi om a vazut rezultatul anilor de munca. Oameni plimbandu-se. Sute. Mii. Fericiti. Cu ochi migdalati sau ovali. Cu piele de culoare neagra sau alba. Blonzi sau bruneti. Slabi sau grasi. Barbati care merg mana de mana sau femei care fac acelasi lucru. A vazut zambete pe fata oamenilor acelora. Rasete. Lacrimi. A vazut bradul de Craciun, luminitele care scalda intreaga priveliste de ..."dedesubt". Oameni cu telefoane de la cele mai slabe la performante, la tablete sau aparate foto de mii de euro. A vazut exact ce vedeam eu. Am avut o satisfactie enorma pentru ca am ales sa ma mut acolo. Oare care e satisfactia cand stii ca tu ai fost primarul care a facut ca totul sa se intample?

Exista 2 categorii de oameni. Cei care aud ca vara viitoare as pleca inapoi si cei care iubesc enorm Bucurestiul. Ce sa mai cauti acolo? E atat de departe! Incearca altfel. Un loc mai aproape de casa! Pe langa multitudinea de calitati ale orasului din centru tarii sta si lucrul asta. E SUFICIENT dE dEPARTE INCAT SA FIU FERICITA! dA, nici eu nu-s incantata nici sa plec dimineata la 6.45 de acasa si sa ajung la 13 in Sibiu - via Valea Oltului. Nici sa plec la 7 si sa ajung la 14.30 pe Brasov. dar Sibiul merita sacrificiul! Orice sacrificiu!!