Se intampla uneori sa dau dreptate multor oameni. dar am grija intotdeauna sa nu le-o spun.
A avut cineva dreptate cand mi-a zis de Ioana versus preferintele mele.
A avut si altcineva dreptate in ziua in care ma aflam la o pensiune si mi-a zis un anumit lucru care m a durut groaznic.
A avut dreptate si Ioana, alta Ioana care a zis ca trebuie sa iti cunosti valoarea.
Si...am realizat si cum e sa te afli de...cealalta parte.

Am o preferinta pentru o anumita categorie de oameni. Preferinta dusa uneori la extrem. Nu imi impun ca acei oameni sa imi placa pur si simplu se intampla.
La un moment dat m am hotarat sa o apuc pe o anumita cale. Nu era calea gresita, nu faceam nimic rau. Era pur si simplu un mod de a-mi ocupa timpul. Ai mei m-au lasat, m-au incurajat, mi-au oferit banii de care aveam nevoie. Nu au spus niciun moment NU. Apoi, dupa ce contributia lor s-a incheiat am fost intrebata:
AI ANUMITE PREFERINTE IN CEEA CE PRIVESTE LUMEA dIN JURUL TAU - CREZI CA ALEGANd CALEA ASTA TE VEI SIMTI MULTUMITA SI IMPLINITA? Am fost sigura ca da! Pana la urma era perfect totul...probabil! Apoi, desi-s o persoana maxim de optimista am inceput sa imi pun intrebari. Mda, optimismul se ducea pe apa sambetei. dar am fost salvata de Clopotel...in cazul asta Clopotelul numindu-se Ioana. Si am dat exemplul ei. Era cel mai bun exemplu. E O EXCEPTIE - ATATA TOT! mi-a replicat o persoana cu picioarele pe pamant. Am fost sigura ca nu e o exceptie. Si poate nu e. dar nu mereu, toata lumea trece prin situatia aia optimista a Ioanei.

Intr-una din zile ma aflam la munte. Unul dintre tipii pe care tocmai ii vazusem semana LEIT cu o persoana. Acum, avand in vedere ca totul-i relativ...poate si LEITUL e la fel de relativ. Asadar, tipul semana cu un om pe care nu il vazusem personal in viata mea! Il vazusem intr-o poza, o singura poza si de fapt nici nu prea semana.
Si ii zic lui Cristi - stii ca un tip de aici seamana cu Florin, cu ruda ta? Pentru Cristi, subiectul Florin e cel mai sensibil subiect care ar putea sa existe! Mi-a scris 2 randuri pe care am fost ferm convinsa ca nu le voi citi niciodata. Nu niciodata de la nimeni, niciodata de la el. Era pentru mine un model de calmitate, normalitate si seriozitate...si ma cunostea. Poate prea mult. Nici macar nu stiu daca acel comentariu al lui se datora faptului ca il enervasem sau pentru ca asta crezuse tot timpul. desi, acum judecand...ambele variante sunt la fel de posibile.

Ioana e profesoara mea. E o profesoara de la un curs online. Si am invatat de la ea. Lucruri pe anumite subiecte dar si lucruri generale. despre liste si despre valoare. despre preturi. Ok, subiectul asta cu preturile l-am invatat si de la un prof. Eram in urma cu 5-6 ani si m-a intrebat cat castig la un anumit post de munca. Pai nu castig nimic, i-am spus. Mi-a zis ca, pe viitor, pentru orice sau oricine as lucra, niciodata sa nu mai fac lucrul asta.
Ioana, pe de alta parte povestea despre ea. despre castigul din proiectele ei si despre cat castiga. A avut un proiect in cadrul caruia castiga 800 lei pe luna. I s-a oferit un alt salariu. Nu mai mic. Echivalentul in alte produse. dar a stiut ca ea vrea banii. Si a zis NU indiferent de cat de tentanta era contravaloarea.

M-am gandit ieri toata ziua la un lucru. La relatiile dintre oameni, la importanta relatiilor si la ce o face pe o persoana fericita. Mi-am zis ceva de genul "dar nu poate sa dea nici macar un CLICK?" de atata aveam nevoie. Intr-adevar era vorba de celalalt blog al meu. Pe care sunt plictisitoare, sau enervanta sau exasperanta dar oricum sunt mai ok decat pe asta.
Nici nu era nevoie sa citeasca! Era suficient sa dea click. Sa intru la statistici si sa-mi apara scris ca cineva din locul X a intrat pe site. Apoi, m-am gandit ca, in situatia asta, la un moment dat poate intrebam...ce parere ai despre Festivalul ala de Gastronomie de la Sibiu? Si persoana in cauza ar fy spus ca habar n-are. PAI CUM! dOAR AI CITIT PE BLOG!!!
Si apoi...mi-ar fy zis fie 1. Nu am citit (ceea ce insemna ca o alta persoana din locul X a intrat si nu aceea la care ma asteptam) sau 2. Am dat click dar habar n-am. N-am citit! Ceea ce iar ma deranja pentru ca a fost munca mea. Buna, proasta MUNCA MEA. Si am facut-o asa cum am considerat eu.
dar clar, un om care tzine la tine poate face efortul asta. SA iti inteleaga dorintele bune sau rele; sa iti inteleaga proiectele - chiar daca stie ca nu vor duce nicaieri. Si sa iti acorde 5 minute din timpul lui pentru a citi o postare pe un blog.
Ok, trecem si peste asta. Ajungem intr-un orasel din sudul tarii. Recunosc ca are legatura cu ... o persoana. Adica sunt o gramada de orase in sudul tarii de ce l-as alege tocmai pe asta??? Mda, cunosc o persoana din respectivul oras. O cunosc la modul ca am vorbit online de mai multe ori. Si clar ea ma stie pe mine mai IN dETALIU decat o stiu eu pe ea. Si, pe langa faptul ca persoana X locuieste in orasul Y, orasul mai are ceva. O anumita ramura a agriculturii dezvoltata. Pe alocuri dezvoltata la un nivel profesionist si inalt. Unul dintre oameni influenti ai tarii, nascut fiind acolo, a investit ceva bani. Si-a deschis si o pensiune. Si omul ala, cu tot cu agricultura lui ma face sa ma gandesc la FRANTA. Ma face sa vreau sa gust produsele firmei lui. Produse care de altfel imi sunt total neplacute in general. dar exista EXCEPTIA ASTA. din lumea asta mare careia-i palavragesc eu maxim de mult sunt 2(!!!!!!!!!!!!!!) persoane care stiu de planul meu. Nici mie nu imi vine sa cred ca 2 si atat. Una dintre ele - aia care nici macar click nu da - mi-a raspuns pur si simplu: de ce iar incepi cu orasul ala? Ce e cu orasul ala?
Si am inteles. Probabil asta inseamna sa te maturizezi. Sunt lucrurile la care visez. da. Visez sa am un blog misto. Si visez sa merg la dragasani. Sa vad podgoria cumparata de nu stiu ce persoana si sa vad si eu cum e vinul ala de acolo. Poate o sa imi placa, poate nu. Tot ce e posibil. dar imi urmez visul. Si daca cineva glumeste si face misto de visul meu inseamna ca nu e o persoana care sa merite sa imi fie prieten.
doamne fereste! Nu sustin ca imi e inferioara. Poate asta si e problema! Imi e MULT PREA SUPERIOARA dar cu siguranta e o persoana careia nu ii pot impartasi lucrurile care ma fac fericita. deci nu poate sa imi fie prieten

M AM MUTAT AICI http://anaulmanu.wordpress.com

Când ai o mamă care nu se pricepe deloc la localizări si orientari și un tată care pentru nimic în lume nu întreabă dacă merge în direcția bună, ai toate șansele din lume să demonstrezi că ești copilul amândurora.
Așadar aveți nevoie de
O zi de iulie,
De orele prânzului,
De un telefon fără baterie (merge și varianta fără mb de net)

Nu pot să uit ziua în care ne-am întors din Italia. Eram la granița cu Slovenia și habar n-aveam dacă e ok direcția în care mergem. Oprim să cumpărăm rovinieta iar soția tatălui meu insistă. Continuu continuu tot zicea Uite măi X, autocarul ăsta scrie că merge spre ARAD întreabă șoferul care e direcția bună.
Taică-mio NU ȘI NU (așa om încăpățânat n-am văzut)
Eu chicoteam continuu în gândul meu dar nu numai. Știam că întotdeauna fac fix la fel ca el. NU NU NU. Dacă am spus NU ce nu înțelegi?
Soția lui încearcă să găsească un aliat în mine. (Wrong! Eram persoana greșit aleasă)
Spune măi tu să se ducă și să întrebe pe unde să mergem!
D, îi zic eu, se vede că sunt fiica lui. Fix la fel aș reacționa și eu. N-aș întreba pe nimeni și m=aș duce dreeeeeeeept înainte.

Adica la fel cum am făcut astăzi.
Am luat autobuzul 11 și ... la plimbare cu mine. Căutam strada Prahovei cum am zis. Căci e o terasă, bar și alte cele pe-acolo. NO 6 îi zice.
Baterie nu mai aveam la telefon deci nu aveam unde sa caut. Am luat un autobuz si am mers. Unde am crezut eu...am coborat. Mda, n-am crezut bine. Și dacă la necrezutul bine se mai adăugă și neîntrebatul...
Merg un pic și întreb o florăreasă. Calea Cisnădiei nu știti unde se află? Mi-a zis că lucrează acolo de 2 săptămâni și nu știe. Buuun să mergem mai departe. Dau peste o piață - cumpăr caise și întreb de Calea Cisnădiei.
Ohooo mergi drept înainte și mai întrebi.
Bun. Merg ce merg și întreb pe altcineva. De astă dată de strada Plugarilor. Căci îmi aminteam ca pe în căutarea de pe google maps o văzusem și pe ea.
O doamnă îmi zice că un pic mai încolo prin blocuri. Strada Plugarilor trebuie să fie aia cu magazine multe.
Când ajung eu printre blocuri o întâlnesc pe altă doamnă. La vreo 50 de ani. O întreb de strada Plugarilor și mă întreabă unde anume pe strada Plugarilor vreau să ajung. Îi spun că, de fapt, de acolo, trebuie să ajung pe strada Prahovei. La o terasă. Se numește NO6. Incearcă să îmi explice că strada de pe care tocmai veneam e strada Prahovei dar n-a auzit de terasa aia.
Bine că mai apare o doamnă care spune că-i confunzie. Aia de pe care venisem e Rahovei nu Prahovei. Pfiuuu. Asa că îmi explică.
Trebuie să mergi de aici drept înainte până la sensul giratoriu. Apoi prima la dreapta. E o biserica. Dar acolo nu știu dacă e strada Prahovei. E PIAȚA PRAHOVEI!!!!
La sensul giratoriu dau peste o benzinărie. Care îmi purta numele. M-a apucat râsul. Dar biserica? Unde e biserica? Unde e strada Prahovei? Sau măcar piața?
Tot pe acolo și o spălătorie auto. Un nene îmi arată o stradă și îmi zice să merg până văd biserica.
Și eu ...eu m-am luat după nenea respectiv. Merg ce merg și nu văd nicio biserică.
O doamnă era în fața unui magazin de piese auto. În sfârșit văd și biserica. Dar clar nu mă aflam pe strada Prahovei. Același lucru îmi zice. Ca n-a auzit de NO 6 și nici de Strada Prahovei. Cică STAI SĂ O ÎNTREB ȘI PE COLEGA.
Mda, nici colega nu știa. Intră în magazin, caută online și zice...da, în spatele bisericii trebuie să fie dar nu sunt sigură.
Păi ce să fac? Merg și eu frumos pe lângă biserică iar pe un gard scria frumos. STR ARON PUMNUL.
In departare vad un domn care tocmai iesea din curte. Aha, pe el îl întreb. Mda, ce să mai întreb? A sărit repede în mașină și a plecat. Cale intoarsă. Văd un nene nu neapărat consumase alcool dar se vedea că .. E GENUL!
Bună ziua, nu vă supărați, strada Prahovei știți care este? 
Asta e strada Prahovei!
Care asta? Scrie strada Anton Pann sau...Vasile Aaron nu știu.
E Aron Pumnul! Da, asta e strada. Dar ce căutați?
Doamneeee eu vă întreb de strada Prahovei, e o terasă. Ii zice NO6!
Si nu știu cum fac...mă uit în fața. Unde era fix lucrul asta!!!!

Continuarea...Păi după ce am mers o oră prin soare de nu-mi mai simțeam picioarele, cel mai bun lucru pe care am considerat să-l fac a fost...o POZĂ. ȘI ÎNTOARCEREA ACASĂ.
WTF!!! Ce e zgârcenia asta pe capul meu? 
Intoarcerea a fost aidoma venirii fix pe jos. Numai că de data asta întregul drum. Nu jumătate.
Mda, ceva dubios se întâmplă cu mine...