impresii

Am plătit 6 lei ca să ajung până în Târgovişte. La 7 fără câteva minute cu plecare de la mine de acasă.
Apoi încă 50. Şi-am trecut prin Gaeşti-Piteşti-Rm Vâlcea-Călimaneşti-Căciulata. Iar puţin înainte de ora 13 coboram vis-a-vis de Ramada din Sibiu. :)
Am văzut pentru a doua oara Oltul. Am trecut de cel puţin 5 ori pe lângă anumite indicatoare care nu mi-au ieşit în poze. Fie porneam prea târziu camera, fie nu se înţelegea nimic din poza, fie mă gândeam că nu mai sunt respectivele indicatoare şi fix atunci apăreau.

Maşina mişto. Nouă (cu 8000 de km parcurşi), cu aer condiţionat (tot drumul am avut picioarele ingheţate), muzică (se putea mai tare dar trecem peste:) ) şi un şofer simpatic. Nu la modul "ala". Un nene de vreo 60 de ani foarte de treabă.

Înainte de a pleca îi zic mamei. Data trecută (anul trecut adică) a fost cam aşa. Am coborât în autogara de lângă gară, am luat un autobuz local până aproape de clădirea CEC-ului, am fost până la cineva la care am ajuns după 30 de minute de mers pe jos (eu merg foarte repede deci oricine altcineva făcea mai mult timp), apoi m-am întors până la CEC şi am luat primul autobuz care a apărut.
Bine planul meu era să ajung prin centrul şi apoi la gara. Dar habar n-aveam cum sa fac asta:)

Şi...am mers cu autobuzul ăla suficient zic eu. Vreo 5-6 staţii. Era un drum aşa, mai în pantă...şi erau clădiri vechi...ah, stai asta era la Rouen. Sau nu? Mai mamă nu mai ştiu exact. Dar odată am greşit drumul în Rouen şi am luat alt autobuz care m-a dus în alta parte. Dar drumul despre care îţi povestesc ca fiind în Sibiu e totuşi posibil să fy fost în Rouen.
Cred că e o chestie foarte mişto asta. Să îţi placă două oraşe mult şi să nu mai reuşeşti să îţi aminteşti în care dintre ele erau ... locurile alea frumoase. Ceea ce înseamna că Sibiul chiar arată a oraş occidental:)

*********************************************************

Un lucru amuzant e că prima melodie auzită în Sibiu e aceeaşi cu prima melodie auzită la Timişoara. În aceeaşi situaţie.
Dacă acum 2 ani era la modă DALINDA, azi nu mai e. PAAAAM! Oamenii încă mai au ca rington DALINDA:)
Dacă mă aşteptam să întâlnesc oameni drăguţi, curăţenie, turişti, clădiri vechi şi toate lucrurile astea pentru care e cunoscut Sibiul, am găsit şi ceva la care nu mă aşteptam.
LAVANDA! Nu am mai văzut în niciun oraş aşa ceva. Ok niciunul din România. Asta spune şi mai mult despre calitatea oamenilor.
Anul ăsta multă lumea s-a văitat ca are molii. Se ştie că un remediu antimolii e lavanda. Chiar şi o foarte cunoscută firma de "mirositoare" de camera, care are ca produs si  "mirositor" antimolii a ales sa folosească lavanda.
În al doilea rând se pare că oamenii acolo chiar iubesc lavanda. La 2 florării pe lângă care am trecut am văzut ghivece cu lavandă. Ok într-adevăr, arăta jalnic la una dintre florării. Preţ? 30 lei!!!
Şi totuşi...lavanda se simţea minunat în spaţiile verzi. Odihnită şi bucuroasă de razele fierbinţi ale soarelui. Atât de mov şi frumoasă!
Mi-a amintit de Franţa. Ce contează că nu am ajuns să o văd "la ea acasă"? Să văd mări mov până departe departe de tot?
Mi-a amintit şi de Italia. De Toscana, de mare, de Follonica - staţiunea în care ne-am cazat. Mi-a amintit că timp de aproape o ora ne-am tot sucit şi învârtit prin staţiune negăsind apartamentul în care am fost cazaţi. Treceam pe lângă tufe decorative de lavandă. :) Mi-a amintit de Tireniana (Nu că cineva a pus lavandă în apă). De Paula, Fausto şi Anita - care m-au plimbat în maşina lor mii de km:) DE Claudia care se afla în maşina cealaltă şi care mi-a dăruit la întoarcerea în România un buchet de lavandă uscată. ;)
Şi Oltul mi-a amintit de ceva. Probabil în antiteză. De un lac aflat foarte aproape de graniţa Elveţiei cu Italia. De fapt era în Elveţia. Lacul Alb cred că îi zice. Alb...nealb dar doamne e atât de turcoaz!!! Fix ca în pozele pe care le găsim online cu imagini ale marilor sau oceanelor din destinaţiile de vară.
\
******************************************************

Primăria...primăria e minunată. Ai senzaţia că are niscaiva aur pe dinafară. Culmea un aur pe care sibienii nu-l fură (lavanda e ...aurul mov. Nu îl fură nimeni. De ce ar fura cineva aurul...auriu? Ok poate exagerez un pic mai mult. Urmează să scriu eu şi despre furat mai târziu.)
Domn profesor de fizică nu era la muncă. Ah, nu, n-am făcut peste noapte o pasiune pentru fizică. Meseria e cea a domnului primar :) Omu era la Bucureşti. Şi da, îmi place de mor. Nu o să spun că şi alte oraşe pe care le încadram la "neica nimeni" sau la categoria "oraş de 5-7 minute" ar putea să ajungă ca Sibiul dar e o certitudine că totuşi trebuie să avem grijă şi ce conducători ne alegem şi ce fel de oameni suntem noi.

Centrul vechi e mişto. Pot să spun că îl asemăn cu al Timişoarei. În oraşul de pe Bega am stat vreo 3-4 zile, în Sibiu am fost de 2 ori - de fiecare dată pentru 2 ore deci nu pot să zic cu exactitate dacă seamănă sau nu.
Aşadar drumul spre gară îl parcursesem şi anul trecut dar pentru mai multă siguranţă am mai întrebat pe cineva. Pe strada asta apoi...orice stradă apare tu clar mergi dreeeeeeept înainte. Nu la stânga, nu la dreapta, până ajungi la gară.
Am mulţumit frumos şi am plecat. Nu sunt grea de cap. Dacă cineva îmi zice drept înainte nu voi ajunge să îmi pun întrebarea Oare aici trebuie să merg drept înainte sau la dreapta?:)
Şi totuşi cum întâlneam câte un om întrebam "Nu vă supăraţi...ca să ajung la gară?" Normal că fiecare zicea drept înainte până ajungi la gară. Dar erau atât de drăguţi iar eu în schimbul informaţiei (pe care deja o ştiam) le ofeream un zâmbet atâââât de larg!

Ajung la autogară şi gară cu o durere de rinichi. Ok poate nu e cel mai drăguţ subiect. Dar motivul nu e un lucru ruşinos. Până la urmă acelaşi lucru îl face fiecare dintre noi de cateva ori pe zi:)
Intru în toaleta de la gară. Un nene e la intrare. Trebuie să plăteşti 1 leu. Indiferent de naţionalitate. Neapărat de precizat. Am văzut în foarte multe locuri tarife ca următorul.

CAZARE IEFTINĂ 80 lei - 20 euro. Adică dacă eşti străin trebuie să plăteşti mai mult. 

Domnul foarte drăguţ. Simpatic, zâmbitor, ca orice sibian:) Ii dau hartia, îmi mulţumeşte (oamenii ăştia zic mulţumesc pentru orice:) ) îmi întinde un sul de hârtie. Mă uit mirată. Nu mă aşteptam să fie în toaletă dar nu ştiu poate m-a impresionat multumescul sau nu ştiu de ce aveam o faţă de om mirat. (Poate pentru că aterizasem într-un oraş care e incomparabil altceva în comparaţie cu ce se află pe aici pe la noi???)
La toaletă nu este hârtie. De multe ori s-a întâmplat să dispară cu totul imediat ce am lăsat-o acolo.
Wow. Dacă până şi în oraşul ăsta se fură... - zic eu de data asta chiar mirată.
Eh, şi Sibiul e tot în România, domnişoară îmi zice omul totuşi cu o mândrie a persoanei care ştie că trăieşte într-un din oraşele magice, de poveste şi minunate ale ţării.

Acum, dacă mă gândesc, slabe şanse ca sibienii să fie cei care fură. Adică oamenii ăia stau acolo. De ce s-ar duce la o toaletă publică?

Multi oameni m-au felicitat pentru faptul ca am ales sa traiesc intr-un oras ca ala.
Pe fata altora am citit bucuria. Se bucurau pentru mine. :)
Si altii, foarte putini, m-au intrebat de ce aleg Sibiul. Cred ca postarea asta vorbeste putin despre motivele mele.

Pentru ca mi-e drag.
Pentru calitatea oamenilor.
Pentru ce-a facut omul ala cu nume de Mos Craciun (Santa Claus).
Pentru cultura.
Pentru lucrurile noi pe care le pot invata si face acolo.
Imi propun sa stau cateva luni, sa ma reintorc acasa si sa termin ce am inceput si pentru a realiza in lunile petrecute in judetul natal daca imi va fy dor de viata traita si de oamenii din Sibiu.

Cursuri si blog

Mâine mai am de dat un examen şi am terminat şi cursul ăsta:)
Mda cam prin iarnă am hotărât să încep un curs. Preţul? 1200 lei (12 milioane adică) Mi-am zis că e bun pentru viitor şi că îmi scot repede banii. Asta aşa e. A fost mai mult decât un simplu curs. Am învăţat mult. Pentru mine, pentru viitor...a fost ok în mare parte.
Datorită lui am cunoscut şi nişte tineri foarte simpatici (colegii mei. In principal Gina, Ionuţ)
Am avut ceva probleme serioase (ca să nu zic foarte serioase) cu dinţişorii :) şi am zis că dacă oricum stau în judeţ (neputând să plec la Sibiu sau Bucureşti) măcar să mai adaug ceva la CV.

De la începutul anului am început să fiu interesată şi de vinuri. Tipuri de vinuri, culori, arome şi soiuri. De băut clar nu le beau dar nu strică să ştii câte ceva şi despre asta.
Ştiu care soiuri sunt mai bune decât altele. Ştiu care ani au fost buni în ceea ce priveşte producţia de vin. Mişto subiect ăsta. Adică dacă tot sunt îndragostită de capitolul LAVANDĂ de ce n-aş fi la fel şi în ceea ce priveşte vinurile?
Mi-ar plăcea să merg undeva unde-i o podgorie când se culeg strugurii :) Ce.-i drept aş prefera Franţa dar dacă mi s-ar oferi posibilitatea să văd cum stau lucrurile cu hectarele de vie ale lui Isarescu din sudul judeţului Vâlcea nu m-aş supăra:)

Am văzut o cultură de viţă de vie la ceva km de mătuşa mea în Italia. Se vedea foarte mişto. Era undeva la depărtare de casa ei pe un fel de deal. Mişto...mişto

Acum, n-am terminat bine cursul că am descoperit altceva. Alt curs. Costă mult mai puţin. 80 de euro. Când am citit despre ce e vorba m-am îndrăgostit.
E o suuuuper ofertă. E despre ceva ce mă caracterizează. Pe mine...pe Săgetători. Pe oamenii nebuni şi care iubesc viaţa.

De ce mi se pare super ofertă???
În cadrul cursului eşti învăţat (printre altele) cum să-ţi creezi un blog de la zero!!!
Povestea cu blogul e interesantă. Mă gândeam acum ceva săptămâni la ea.

Mai exact acum vreo 3 săptămâni  mă întreba cineva dacă am un blog. Mi-a spus că m ar ajuta enorm (aveam eu anumite planuri). I-am zis că nu. Adică blogul ăsta e pentru oamenii dragi. Nu pentru un nene căruia îi vorbesc a doua oară în viaţă.
Ce mult mi-ar plăcea şi mie un blog miştoooo. Realizat de cineva care se pricepe! (mai căutasem eu odată pe net ce si cum se face dar renunţasem la idee atunci).
Apoi, i-am zis de la obraz unui amic-prieten care nu e web designer (aşa se zice, nu? ) dar care are habar de calculatoare că, dacă vreodată vrea să îmi facă o surpriză, gen un cadou de ziua mea ...ÎMI DORESC UN DESIGN DE BLOG. ŞMECHER!! Adică să fie foarte frumos:)
Mi-am permis să cer asta pentru că nu am mai cerut nimic altceva în ceva ani de când îl cunoşteam :) (ok mai era...Aduci tu calculatorul tău? sau Ieşi pe-afară? dar astea nu se pun, nu?;) )
Mi-a zis că poate să facă asta dar ... pe WORDPRESS nu pe BLOGGER. Bleah! Nu îmi place wordpressul. Acum îmi pare foaaaaarte rău. Dar dacă citeşte blogul şi vrea să îmi facă o surpriză, nu mă supăr. Eventual să mă întrebe Imi dai şi mie nişte linkuri de bloguri să citesc? O să îi dau 15 linkuri specializate pe domeniul pe care vreau sa fie şi al meu şi apoi îl las să îşi pună imaginaţia în funcţiune:)

Aşaaaa...până o să apară cineva'ul respectiv am aflat că preţul pentru o aranjare mişto e 50 de euro. Nu pot să spun că e mult. E ... ok cred. Dar gândindu-mă că plătind 80 de euro, pe lângă blog mai învăţ şi o grămadă de alte chestii e...HMMMMM.

Parcă m-aş afla într-o chocolaterie. Chocolaterie în care e o reducere uriaşă. În care pot cumpăra la preţ redus o grămadă de sortimente de ciocolată. Şi fără sa aibă un termen de valabilitate scurt.

E un curs pe care îl pot asemăna cu ACEL CURS DESPRE RADIO. De la prima facultate. Orice coleg ştie că eram topită şi îndrăgostită de cursul respectiv. Bine, am avut noroc şi cu un profesor care a fost preferatul meu (alături de încă doi - unul pentru calitatea fix...sibiană :) şi celalalt pentru o serie însemnată de calităţi)
E un curs care simt că mi-ar plăcea. Iar când îmi place ceva e devin expertă în subiectul respectiv.

E un curs pe care îl pot asemăna cu Geografia Populaţiei - preferatul meu (cică nimeni n.a mai avut acel curs ca preferat din întreaga istorie a facultăţii. Eu l am ...adorat:) )
Aşadar...să fac rost de ceva bănuţi şi...cu burta pe caaaaaaaaarte. Carte online:)

25 si

si??? Ok am 25 si:)
Ideea cu postarea asta a venit gandindu-ma intr-una dintre zile la prima facultate absolvita. Era frumos :) Acolo era George (nu un om care seamana cu George:) )
Erau oameni "barbati-copil"
Cel mai destept profesor din facultatea aia (o sa spun despre dansul, cu sens de gluma, acelasi lucru care-l spuneam despre profesorul meu de mate din liceu care era, de asemenea foarte destept - E SAGETATOR!! cum sa nu fie cel mai destept?:) )
Erau cursurile care nu-mi placeau
Erau cursurile pe care le adoram.
Erau cursurile predate de profu din Sibiu- zodia Fecioara (unul din top 3 cei mai exigenti profi din universitatea Sibiu, intreaga universitate!!!) la care am luat 10, un 10 de care am fost cea mai mandra si pentru care am zis "EU VREAU LA SIBIU!" (au trecut vreo 6 ani de atunci:) )
Era cursul si profesorul care mi-au provocat pur si simplu...(bleah)
Ok si asta pe langa colegii despre care nu mai zic. Au fost multi cu, care nu m-am inteles si cam 40% care mi-au fost foarte dragi :):P
Au fost ceva carti pe care le-am adorat. Nu le mai stiu pe toate dar clar orice despre radio, cate ceva de publicitate, 2 carti ale aceleiasi autoare pe rand femeie politica, femeie puternica, serioasa, desteapta, scriitoare, purtator de cuvant. Nu mai sunt atat de indragostita de dumneaei dar cand mama mai butoneaza telecomanda in camera ei mai aud cateodata vocea ei. I-am citit cartile 1. despre interviurile luate tuturor purtatorilor de cuvant ai tuturor presedintilor 2. despre campania electorata din colegiul dumneaei. Pe prima am citit-o vara, pe cand ma bronzam :) Pe a doua o citeam in maxi taxi. Uneori plangeam :)

Acum o sa povestesc putin insa despre alta carte. Se numeste Tehnici de manipulare. Autorul, unul dintre domnii care apar cel putin o data pe saptamana la cate unul din posturile specializate pe stiri. Pe vremea aia habar n-aveam ca domnul de la televizor e cel care a scris. Sincer pe autor mi-l imaginam mai tanar :) dar avand in vedere ca a fost scrisa in anii 90 clar omu' avea 40 de ani:) E una din cartile perioadei "tren":)
Una dintre respectivele tehnici, povestea autorul ca e atunci cand incerci sa vinzi ceva. Ceri un pret mai mare pentru a avea de unde sa scazi. Si in felul asta ajungi sa vinzi de fapt produsul la pretul pe care oricum aveai de gand initial sa il ceri.
de exemplu. Ai o masina si vrei sa o vinzi cu 3000 de euro. O sa ceri 3200. Si apoi usor usor scazi pana ajungi la 3000. Tu primesti cat ai vrut, clientul traieste cu senzatia ca "te-a facut". Haha de fapt mai mult tu esti smecherul :)
In fine o recomand. (alaturi de cele 2 ale autoarei despre care am scris mai sus)
M-am gandit la cartea asta dupa discutiile avute cu cineva online. Pana am inceput sa fiu deranjata de anumite lucruri, de vocabular. In general n am o problema cu vocabularul oamenilor. Mai mult cu insistenta anumitor lucruri.
TZATZE
CUR
REGULILE BUNULUI SIMT SUNT BULLSHIT
TU TRAIESTI INTR-O LUME IN CARE BARBATII VORBESC FRUMOS. ESTI PARALELA CU LUMEA REALA (nu a zis asta cu "paralela" s-a exprimat altfel)
Ce sa zic? Stiam ca sunt norocoasa si o sa o repet din nou. Poate nu sunt inconjurata de foarte multi oameni dar intamplarea face ca barbatii care imi sunt prin preajma (majoritatea profesorilor de la toate institutiile de invatamant, rude, verisori, amici, colegi) sa fie niste barbati care sa fie probabil si ei paraleli cu lumea si care CULMEA sa stie sa vorbeasca. Poate cu barbatii vorbesc...habar n-am cum. Pe mine ma intereseaza cum vorbesc cu mine. Nu stiu daca e vorba intai de respect sau de bun simt vorbitul frumos cu o femeie dar e cool si sexy sa vorbesti normal:)
Acum, omul care a zis cuvintele scrise de mine cu litere de tipar e genul de om care nu se schimba doar pentru ca ii zice/il roaga cineva. L-am rugat eu. A spus ca va incerca sa faca asta in cauzl meu. Sa vorbeasca mai frumos. Oare nu e asemanator exemplului cu masina? Oferi lucruri rele intentionat pentru ca apoi sa dai senzatia ca persoana cealalta te-a convins sa ii vorbesti mai frumos?
Sau poate vorbeste urat tocmai pentru a aprecia eu comportamentul si vocabularul unei anumite persoane. Care vorbeste frumos.

*******************************************

Unul dintre oamenii care vorbesc frumos e un EL...care recunosc ca nu o data m=a facut sa plang. Cred ca am invatat cum sta treaba cu el. Uneori mai vorbeste si aiurea. dar sunt si momentele bune. In care se pricepe sa imi spuna ce ii place la mine fara sa se exprime in termeni gen "cur"! Poate minte putin cand spune ca ii place gatul meu, umerii. dar minte frumos.
Iar intr-una din zile aveam nevoie sa imi aminteasca faptul ca am niste parti frumoase ale corpului.
Am intrebat: sunt frumoasa? si dulce? si scumpa? si smotocibila? Mi-a raspuns
Smotocibila in primul rand. Si inainte de smotocibila frumoasa, dulce si nu in ultimul rand scumpa.

A fost atat de dulce. Ce conteaza ca oarecum ii zisesem "fa-mi 2 propozitii care sa contina cuvintele FRUMOASA dULCE, SCUMPA SI SMOTOCIBILA" E draguta ordinea in care le-a scris :)

Mda cum spuneam. In comparatie cu tipul de mai sus e un tip de lux. dar...

************************************************

Sibiul...are legatura postarea de azi si cu Sibiul. Vorbeam azi cu o tipa simpatica despre Sibiu. Ea locuieste acolo si m-a intrebat de ce vreau eu sa merg. Intr-un singur minut am scris toate motivele care mi-au venit in minte. Si mai sunt de 10 ori inca pe atatea motive.
pt ca nu imi place bucurestiul pentru ca brasovul mi se pare aproape pentru ca imi doresc sa ma duc undeva unde nu cunosc pe nimeni si sa-mi fac prieteni noi, pentru ca imi place sibiul sunt alte mentalitati, imi place orasul si primarul :)

*********************************************

Apoi, ieri ma gandeam dAR AM FACUT PARIU!!!!
Eram in maxi taxi. Si-mi aduc aminte pas cu pas. 21 mai pariu pe o masa. Nu se stia daca o masa ca si obiect sau o masa ca si expresie pentru unul din momentele zilei in care iti e foame si... IEI MASA.
Omul a castigat pariul. Si nu numai atat. Mi-a dat un sms in care mi-a scris in vreo 5 limbi "sa-mi fie rusine" pentru ca l-am dezamagit.
Mai tarziu ne-am reimpacat. El a zis ca glumise si ca renunta la pariul cu masa. dar ca e in stare sa facem alt pariu si o sa vad ca va castiga din nou. Vreo saptamana m-am tot gandit ce as putea sa castig. Am vorbit si cu prietena mea la telefon...nimic!
UN PARFUM ce considera el ca ma caracterizeaza
O ROCHIE in care m-ar vedea imbracata
ORICE ALT OBIECT VESTIMENTAR
"Fata dar eu nu vreau sa dea bani pentru mine! Poate nu are de aruncat pentru mine:(" ii spuneam eu prietenei mele aflate la celalalt capat al telefonului. Ea se tot gandea, mama la fel, eu la fel.
CERE-I CEL MAI dRAG LUCRU PE CARE IL ARE (ca si obiect) IN CAZUL IN CARE VEI CASTIGA! mi-a propus prietena mea. Nu o sa uit niciodata.
Nu am putut sa cer asta. Pentru ca acel obiect avea sa fie plin de amintiri pentru persoana in cauza. Pentru mine nu reprezenta nimic. Pentru mine era un obiect castigat in urma unui pariu.

A venit el cu propunerea salvatoare. BELGIA. Cateva zile. Wow. Chiar cheltuia mai mult decat pe orice parfum/rochie. Si apoi ce faceam? Stateam impreuna? Adica...mda...aveam sa ies din baie infasurata intr-un prosop alb. Nu imi imaginam  nicio continuare. Nu imi imaginam drumul pana acolo, nu imi imaginam capitala Belgiei. Partea cu prosopul si atat.
Mi s-a parut putin imoral si am simtit ca nu e ACEL CEVA. Ca persoana in cauza nu era ACEL CINEVA.

Si totul a continuat cu o fotografie si cu ideea mamei. Avea poza unei femei fara machiaj si facuta cumva mai de sus. dar era superba. Nu am stiut niciodata cine era. din primul moment mi-am zis "vreau si eu la fel".
Mama mi-a propus sa cer un lucru pe care in acel moment il aveam. dar care se gaseste greu. Care nu costa bani dar uneori te poate "seca". Vei spune insa "ma seaca" daca nu e un lucru cu adevarat intens. Se numeste PRIETENIE!!!

L-am reintalnit dupa aproape 4 luni. Era septembrie, era ziua mea de nume. Ne-am plimbat prin oras. Stii m-am gandit la pariu.

Te-ai gandit degeaba. Nu il vei castiga. Pana la varsta asta nu am pierdut niciun pariu si te asigur ca il castig si pe asta!
I-am spus ca vreau sa castig PRIETENIA. Ca vreau sa ramanem toata viata prieteni. Orice s-ar intampla. A fost de acord chiar fara sa se gandeasca. M-a mirat. Pentru ca desi e o zodie de Foc, expansiva si agitata care spune in prima secunda da sau nu, pe de alta parte e si o fire care gandeste si despica si interpreteaza mult. Prietenia trebuia sa i se para ceva profund la care sa gandeasca indelung.
Apoi am expus fiecare ce vrem sa spunem.
Pentru mine prietenia lui era despre a iesi in oras la sucuri sau beri, despre a invata de la el, despre a rade, despre experiente, despre petrecut timp, despre vorbit ore intregi saptamanal. Stiti voi...ca prietenii. (prietenie...prieteni)
Pentru el prietenie inseamna ca putem sa nu ne vorbim 2 ani (chiar exemplu cu 2 a fost dat de el) iar apoi, cand voi avea nevoie de el, pentru orice...el sa fie acolo. Pentru mine. Pentru ca mi-e prieten!
dar eu vreau sa fim prieteni cum esti cu Mircea! i-am zis. 
Nu sunt prieten cu Mircea mi-a dat replica. Cu Mircea ies sa beau o bere.

Al doilea lucru pe care vreau sa il castig e...o sesiune foto.
Nu era fotograf profesionist. Era amator. dar imi placuse mult prea mult acea fotografie pe care mi-o aratase candva. El era pasionat de nuduri. Eu nu voiam nuduri. I-am zis ca vreau sa castig o "sesiune foto" in care sa arat asa cum vreau eu. Pe vremea aia aveam o pasiune pentru Otilia - personajul din Enigma Otiliei cu, care fusesem de cateva ori asemanata.
Partea cu fotografia i s-a parut la fel de simpla ca cea cu prietenia.

Mda la asta ma gandeam in autobuz. 21 mai (Sf Constantin si Elena), 8 septembrie (Sf Maria), pariuri, prietenie, fotografii.

CARE 21 MAI imi pun eu intrebarea?
Realizez ca a fost vorba de 21 mai 2010. Si mi s-a parut ciudat. Au trecut atatia ani. Parca a fost acum  o luna. Nu acum 4 ani. Si in 4 ani s-au schimbat atatea lucruri!

dar de ce vorbim despre ce vrei sa castigi tu? Hai sa iti spun ce vreau si eu sa castig - imi zice el.
Voia sa castige un joc. Unul care costa intre 80 si 100 de euro. Care nu se gasea in Romania si pe care avea sa il ia din strainatate. Si-l dorea enorm si i-am zis ca ok. Ii dau 100 de euro.
Pariul l-am castigat. Fotografiile nu le-a mai facut niciodata.
Prietenia... Am avut nevoie la un moment dat de oameni dragi. Sa simt ca ma iubesc, ca ma trateaza ca pe o printesa, ca imi sunt alaturi. Am avut-o in primul rand pe mama care oricand e ACOLO. Apoi l-am avut pe EL.
Trecuse aproape un an de cand facusem pariul. Mama nu era o persoana care sa ii gaseasca vreo calitate. Nu il stia personal si nu avea o parere buna despre el. Poate nici una urata insa comportamentul lui nu o convingea in niciun fel. In acea zi importanta in vreo 3 situatii el s-a purtat atat de superb si exemplar incat mama a fost impresionata. Si ea rar e impresionata. I-a placut modul discret in care si-a aratat sentimentele pentru mine si i-a placut cum si-a aratat prietenia. Cum a fost langa mine sa ma linisteasca, sa imi spuna ca o sa fie bine...Cum a fost in stare sa treaca peste regulamentul impus de un for inalt pentru a ma face pe mine sa ma simt ok. (Ok, zodiile de Foc sunt adevarate "incalcatoare" de reguli si regulamente)
Si nu voi uita cele cinci litere rostite si citite de mine pe buzele lui. PROTV! Asta a spus.
dupa un alt an a venit momentul sa il ajut eu pe el. Si am fost extrem de incantata pentru ca in orasul in care el si-a lasat timp de cativa ani gandurile bune, fericirile, dezamagirile eu am putut sa ma aflu la momentul potrivit pentru a-l ajuta:)
Sunt putin dezamagita pentru intamplarea cu pozele. Acum ceva timp eram FOARTE dezamagita. dar uite ca azi mi-am amintit de acele 2 situatii in care ne-am demonstrat prietenia. Ok. Nu consider ca mai suntem prieteni dar consider ca a fost unul dintre oamenii buni din viata mea.

****************************************************

Ma gandeam si la cea mai placuta surpriza de care am avut parte de ziua mea. Mi-a fost facuta de o prietena. Ea era la Bucuresti, eu in oras...a doua zi aveam sa implinesc ... o varsta:)
Ma dusesem pana pe centrul vechi nu stiu de ce anume. Si ma suna. Ma roaga sa ajung repede pana pe bulevard ca sa ridic ceva pentru ea de la un magazin...bla bla. Imi spune ca trebuie sa ajung repede pentru ca in 20 de minute magazinul se inchide. Eu eram convinsa ca nu pot termina treaba mea si sa ajung in timp util. I-am zis insa ca e ok si rezolv. Si alearga ca disperata prin centru, apoi spre bulevard. Ea nu putea sa vorbeasca la telefonm imi dadea cate un mesaj...doamne aveam aproape limba scoasa din gura.

Culmea e ca eu am renuntat la ce aveam de facut si am ajuns chiar inainte de acele 20 de minute. Ca ultime indicatii prietena mea mi-a zis care e magazinul. Sa intru acolo si sa rog sa imi dea coletul venit pe numele prietenei mele. Ma gandeam ca e ceva foarte important pentru ca magazinul se voia unul de antichitati...

Ajung eu repede si intru in fuga in magazin. doamne ce bine ca am ajuns in timp util ii zic doamnei din spate. Credeam ca inchideti si nu mai ajung.
doamna se uita mirata la mine si nu intelege ce se intampla.
Ah, sunt Ana. Mi-a zis prietena mea ca v-a anuntat ca vin eu dupa colet.
Femeia se uita in continuare mirata la mine.
Ce colet? Ce prietena? Ce Ana?
Sunt Ana prietena lui XY si mi s-a spus sa ajung inainte de ora 18 pentru a lua un colet.
Mi s-a zis ca nu stie de niciun colet, nicio Ana, nicio persoana XY.

Cand colo ma uit la geam si o vad pe prietena mea. Nu era vorba de niciun colet. A vrut sa imi faca o surpriza. Si pentru ca prietena mea se afla in preajma acelui loc a inventat toata povestea.
:)

*********************************************

Mai e vorba si de George. George a fost un tip foarte drag mie din timpul liceului, al facultatii. Intr-una din zile, acum cativa ani vazandu-l pe un prof am ramas mirata cat de bine poate semana cu respectivul George.
In special la trasaturile corpului, foarte mult la fizionomie. A fost preferatul meu intregul semestru. Ba chiar imi scriam in timpul orelor un "O" in palma si il aratam colegului meu, bun prieten, care obisnuia sa stea pe scaunul care era fata in fata cu al meu. :)
La examen a fost...ingrozitor! Unul dintre cele mai neplacute momente din cele 14 sesiuni avute pana acum:)
Si din acea mare simpatie am ajuns la stadiul in care nici nu mai stiam ce anume lucru ma facuse sa il admir. L-am revazut acum cateva zile.
Acelasi fizic a la George.
Acelasi simt al umorului (de ma intreb cum de si-a ales sa lucreze la catedra si nu pe scene ca actor:) E genial)
Si da, a reusit sa ma faca sa am aceeasi parere buna. Ca=i un om dragut.

*********************************************

Si a mai ramas COLdPLAY. Tot ascult MAGIC. Imi e dor de niste perioade si momente magice cu un mare fan Coldplay.

Cam atat :)

despre

Aveam de gand sa nu mai scriu o vreme. Sa nu mai scriu pana nu ajung in Sibiu. Sunt aproape la fel de speriata ca si anul trecut. Nu gasesc chirie de nicio forma si sunt atat de suparata si stresata...cum nu s-a pomenit.

Voiam sa scriu despre Franta vs Anglia.
despre dorintele imense.
despre oamenii adevarati.


E ciudat sa compar Rouenul cu Londra. dar e despre oameni si prima mea impresie.
La Rouen purtam niste blugi pe care ii purtam acasa in curte. Nu pe strada. Erau largi si cu talie inalta. I-am purtat insa mult la Rouen. In oras la noi si chiar si pe acasa port sutien. N-as vrea sa apara cineva si sa ma vada fara. In Rouen in foarte putine zile l-am purtat. Ieseam la plimbare sau la cumparaturi sau in parc, sau pe banca de unde vedeam tot orasul. Asa cum eram eu. :)
La Rouen m-am simtit incredibil. Pentru ca toate tipele erau plate. Niciuna nu purta colanti pe post de pantaloni si sanii niciuneia nu se revarsau peste tricouri. In magazinele cu lenjerie, primele marimi vandute erau A si B. Rar de la C incolo. Oamenii erau calzi, normali, simpli si frumosi.
Iar atractia si-o aratau, persoanele de sex opus in dormitorul lor. Fara gesturi in public. de ajunsesem sa ma intreb care natie a inventat ... sarutul frantuzesc.
daca va doriti o calatorie intr-un oras minunat, alegeti Rouenul.

Noaptea arata asa

Pantalonii largi si tricoul fara "imbunatatiri" pe dedesubt. 

 Minunatele Macarons

Sena. La Rouen, in Sena a fost aruncata acum sute de ani cenusa femeii-erou Ioana d Arc

Apoi, intr-una din nopti, in jurul orei 1 am plecat in excursie. destinatia? Londra! Asa cum "sentimentul de Rouen" nu-l voi uita, la fel se va intampla cu cel de Londra. Undeva, nu departe de palatul regal un domn, la vreo 50 de ani care se vedea ca-i bogat si imbracat foarte elegant era tinut de brat de o domnisoara. Cam cat el de inalta (1.80), foarte slaba, cu niste tocuri de...aproape 20, colanti inchisi la culoare, un par blond frumos aranjat si unghii. Luuungi!
Total altceva fata de Franta!

Am simtit atat de mult ca apartin Frantei si imi e atat de dor sa privesc Rouenul de sus! Rouenul in care se poarta balerini, haine comode, in care femeile nu-s siliconate si in care totu-i atat de ...dulce!

**********************************

despre dorintele imense ce sa zic? Imi doresc lucruri de multe ori ciudate. Si din atata dorinta de a se intampla dorinta se transforma in nimic.
Mi-am dorit sa cunosc un om. Foarte mult mi-am dorit. La inceput pentru ca visam sa "biciclim". In traducere omului-i placea Franta. Franta la inceputul verii, FRanta la sfarsitul verii, Franta oricand. Imi imaginam o conexiune perfecta la internet, niste biciclete si cam atat. Cu un google maps pe care bifam fiecare sat din sudul Frantei prin care treceam si un cont de facebook pe care postam zeci de poze cu lavanda. Sau...culturi de vita de vie.
Mda pe om nu il cunosteam.

Pe bicicleta nu pot merge. dar ce conteaza? Era dorinta mea! Si era imaginatia mea. In care orice era posibil.

Vreo 2 ani mai tarziu s-a ivit oportunitatea. Franta. Impreuna. doar ca se mai adaugau cateva lucruri. Cel putin inca o persoana in plus. Si o decizie pe care credeam ca vreau sa o iau. Pe care n-am mai luat-o si imi pare bine! Rouenul si orice sat din Franta s-a transformat in Sibiu. "Biciclim" prin Sibiu! Spuneam. Si daca era nevoie sa alerg noaptea goala intr-un parc din Sibiu pentru ca apoi sa iesim la o tura de biciclete sau un suc in :Piata Mica/Mare era perfect. N-am facut-o nici pe-asta.

Am tinut insa legatura cu el. Nu stiu daca are prieteni multi sau putini dar clar e un prieten adevarat pentru fiecare dintre ei. Si oricine si-ar dori pe cineva ca el. Pe zi ce trecea culmea tot imi doream asta. Sa il cunosc. Am renuntat la Franta si la Sibiu si la nu mai stiu ce oras. Am facut un targ. Eu am oferit ceva el a promis ca ne vedem cu prima ocazie. Si apoi, usor, usor am realizat ca pe om nu l-as putea lua cu niste maini puternice pe sus si aseza in Rouen.
Omul are calitati multe, se poarta dragut, nu te face sa te simti ciudat sau penibil dar el e din Londra. El e fix genul barbatului vazut in apropierea palatului. Nu o sa zic ca nu imi mai doresc sa il cunosc. O sa zic ca a fost cel mai minunat om pe care l-as fy putut cunoaste. Si ca a ramas un om care...imi doresc sa vad cum e in realitate. ATAT!

********************************

despre oamenii adevarati? Cel mai adevarat om (desi adevarat nu are grad de comparatie) a fost Alex. Nu stiu daca 10 lei il transforma in barbat adevarat. Si nici daca o inaltime de 1.95 il transforma in asa ceva. Nici macar o viteza de 140 de km/h. dar o anumita prestanta si siguranta da.
Mda a dat dovada ca are si defecte. dar cine nu are?

L-am intalnit in luna despre care atat meteorologii cat si credinta populara zic ca-i cea mai calduroasa. Luna lui Cuptor -Iulie.
Intr-o zi de iulie asadar, pe o caldura incredibila imi zice ca ne vedem in Targoviste. El nu stia orasul. Ne vedem in fata Tribunalului zic eu. Am o masina rosie cu numar de Galati zice el. Ajung cand el mai avea 20 de km pana la Tgv. Lesinata de caldura si sete am zis sa ma abtin. Si sa nu traversez pentru a cumpara apa. daca omu trece intre timp si nu ma vede?
O masina rosie se apropie. Cu numar de GL. Vaaai dar ce masina! Nu puteam urca in ea! Nu imi plac astea...scumpe. Era un VW Passat. Opreste, se intinde, deschide usa si ma invita sa intru.

SERIOS? doamne! Eram speriata de bombe la vremea aia. Nu imi inspira incredere un tip mai mic ca varsta decat mine care conduce. Am sarit totusi repede in masina. Am zis Ana!!!. El Alex imi pare bine si intreaba. Iti e sete?
daca imi era sete? Aproape ca tineam precum cainii limba afara din gura.
Vad o sticla de apa minerala desfacuta deja.
Ah, nu. Zic eu. Am vrut sa cumpar ceva sa beau dar m am gandit ca poate treci si nu ma vezi eu fiind in magazin.
Am eu apa zice el. Ma gandeam ca o sa iti fie sete. Am cumparat de pe drum.
Hmmm nu ma omor cu apa minerala de fapt. (pe naiba. Prefer sa mor de sete si apa minerala nu beau. dar am zis sa ma exprim mai dragut)
Ma asteptam sa zici asta. Femeilor nu le place in mod deosebit apa minerala. Voua va place apa plata. Tocmai de-aia am si cumparat apa plata zice el intinzandu-se sa ia sticla de pe bancheta din spate.
Mda mi s-a parut foarte frumos. din spate a mai luat si o cutie cu bombonele Milka. Mi-ai povestit la un moment dat ca nu poti rezista fara ciocolata. de obicei cumpar flori dar ma gandeam ca fara flori sigur poti rezista - spune el razand.
Eu eram inca socata. 1. Nu imi place sa primesc lucruri de-astea. 2. Eram de fapt impresionata. Stia ca i-am zis nu stiu cand despre preferinta pt ciocolata. S-a gandit ca o sa fiu lesinata de sete, ca femeilor nu le place apa minerala...
In masina aerul conditionat te facea sa te simti ca o printesa.
Tipul...pai si tipul arata misto. Aproape 2 m, fara sa fie genul slab, omul pe care ti-l poti imagina cu usurinta "barbat de cariera". Intr-un costum din bumbac. Culoarea alba cu niste margini bleumarin. Pantalonul fiind scurt. La unul din geamurile din spate, pe un umeras se "odihnea" un costum de om serios. Inchis la culoare. Venea de la interviul pentru o bursa.
Pe unde trebuie sa mergem ca sa gasesc o parcare? ma intreaba el.
Parcare? Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva. In mintea mea era un gol total. Pai, nu stiu. Habar n-am. Parcarea de la XXL e ok!!! zic tot eu.
Nu! Parcarea respectiva nu a fost geniala. Nu era niciun colt de umbra. Cateva ore mai tarziu am realizat ca nu se poate sta in masina aia :)

Ne-am plimbat prin parc, am povestit. El mi-a zis cam ce a auzit despre mine. :) Si ajungem in centrul vechi. Care nu arata la vremea aia la fel de bine ca acum. Prin zona dam nas in nas cu EL. Un tip care pana in urma cu 2-3 luni imi placuse. Care si el ma placuse dar care era cu altcineva acum. Om destept care stie sa ii citeasca pe cei din jur, care are o pasiune pentru simboluri, semne, lucruri oculte. Nu s-a asteptat sa ma vada alaturi de un om ca Alex.
Mai tarziu avea sa ma felicite pentru gusturile extraordinare in materie de reprezentanti ai sexului opus. Tipul de langa mine reusise sa ii transmita masculinitate, seriozitate, inteligenta, siguranta, putere. 

Hmm ce mai e de vazut...Poate barajul de langa orasul meu natal - ii zic. 
Ne urcam in masina si sustinand ca vrea sa vada cum arata celebrul meu oras :)) pornim spre partea de nord a judetului. Vreau sa ma urc in masina si ma atentioneaza repede: Nu, nu intra e foarte cald! O sa pornesc motorul pentru a porni si aerul conditionat. din cand in cand verifica temperatura. Apoi am plecat. Muzica? Melodii vechi. BZN, Modern Talking, Abba. Incantator. Si un arc ce arata atingerea a 140 de km/h. Ajungem la baraj, radem, vorbim, imi povesteste ca urmeaza sa plece la master in strainatate. Apoi vorbeste de RACHETI.
Eu incep sa imi pun intrebari. Ce-i aia RACHETI?
El continua sa vorbeasca. A trebuit sa il intrerup si sa cer detalii. Nu mai auzisem in viata mea cuvantul.
Odata urcati in masina am inceput sa povestesc despre delft. Ca imi doresc ca la un moment dat sa ajung acolo si sa admir pictura ce o intruchipeaza pe Femeia cu cercel de perla. Imi spune ca as fy avut ocazia. Ca am cam ratat-o dar cine stie. Poate o sa o mai am. :)
Am mai mers 10 km. Aici stau eu. Aici e centrul...
Stai asa, asta e orasul in care stai tu? Si chestia asta e centrul? Asta e oras sau sat? Auzisem ca nu e cine stie ce dar e mult sub asteptari!!!
Am mers pana la iesire din oras. A vrut sa ii fac niste poze acolo. Ne-am intors. Mi-am luat o rochita rosie larguta care i-a placut mai mult decat blugii aia gri skinny si tricoul galben. Prinsesem curaj.

Te superi daca mergem la cariera? Se vede mai frumos orasul! de fapt n a fost prea impresionat.
Si? Cum iti par formele mele? Il intreb! Excelam si eu fizic la ceva. Imi placeau picioarele si posteriorul. Nu eram inca la varsta la care sa realizez care-s cu adevarat plusurile.
Formele? ma intreaba el. Nu am fost atent! - a incercat el sa continue ca un gentleman.
Eu am insistat si a zis ca arat ok. Nu incredibil ci ok si atat :)

Omu a venit de la Bucuresti. Atata benzina consumata. L-am adus si pana in partea de nord a judetului. Pizza o platesc eu! mi-am zis.
Crezi ca e ok sa mergem in orasul X (cel cu barajul) si sa mancam ceva? Mi-a zis ca si lui ii era foame si chiar voia sa vina cu ideea asta.
Ok dar eu sunt cea care face cinste am insistat! Nici n-a vrut sa auda. dar pentru a scapa de gura mea a zis ca e ok. Apoi am insistat ca de acolo voi lua un maxi taxi pana acasa. Nu avea rost sa mai faca iar drumul pentru a ma duce pe mine acasa.
Sunt 10 km pana acasa la tine! Nu e pierdere nici de timp nici de bani sa te duc acasa!

Am comandat pizza. Nu stiu ce apa/suc a baut el. Eu eram in perioada de Santal de portocale rosii de Sicilia. Inainte de a incepe sa mancam el a plecat sa se spele pe maini! (mai are grija si de igiena pe deasupra)
Se intoarce si se arata incantat de mirosul sapunului lichid. Si mirat de ... mine.
Esti cu totul altfel de persoana fata de toate celalalte pe care le cunosc! Niciuna nu a mai insistat sa achite nota. Si niciuna nu consuma bauturi nealcoolice. Ma asteptam sa comanzi un cocktail alcoolic ceva.
Hmm nu...eu nu consum alcool.:)
La un moment dat suna telefonul. Mama lui. Ii zice ca da, e bine. E in locul X si mananca.
Timp in care eu fac semn chelneritei sa aduca nota. Nu intelegeam de ce se preface ca nu ma vede.

El inchide telefonul si zice. Nu mai face semn. Nota am platit-o deja.
Pai...cand ai platit?
Cand am mers la toaleta am trecut si am si platit!
Pana acasa i-am facut capul calendar. Promisese ca ma lasa sa platesc eu:)


de ce e barbatul adevarat? Nu pentru ca are bani de benzina si nici de pizza. Are o suma de calitati care adunate il fac sa fie misto!
Mda, astfel de oameni sa tot cunosti. :)

new

dupa un an intreg in care n-am stiut ce-i mai bine pentru mine pot sa spun ca, in sfarsit am ajuns la un rezultat!
Era mult mai bine daca ajungeam in urma cu jumatate de an la el dar am incredere ca o sa imi fie bine.

Asadar...Cand cel mai mare val de caldura va veni peste Romania, cand fiecare dintre noi va incerca sa fuga in natura, fie la umbra unui pom, fie intr-un hamac, fie la picnic, voi sarbatori noul meu blog.
de fapt, adresa ramane aceeasi. Voi schimba designul, subiectele despre care voi scrie si sper ca voi sa imi fiti alaturi.

Va voi povesti despre cum e sa traiesti altundeva.
despre cum e sa traiesti in orasul care pentru ceilalti e...VACANTA! (caci mai multi ani la rand a castigat premiul pentru cea mai buna destinatie turistica a Romaniei).
despre locurile frumoase, oamenii frumosi...
despre ce face o tipa de 25 de ani intr-un oras in care nu cunoaste pe nimeni.
Iar pozele postate or sa fie multe. Mai multe decat pana acum cel putin :)

Sper ca si prietenii mei, care au fost plecati in alte tari sau orase sa ma ajute postand cate un articol. Asa, un articol pentru prietena lor, Ana...de bun venit!

Pana atunci eu ma voi apuca de invatat pentru examenele din sesiune iar la vara ne "vedem": eu scriind, voi citind si contribuind cu postari si comentarii, pe blogul unei tinere care nu traieste visul american. dar pe cel SIBIAN cu siguranta :)

VOI? Iubiti Sibiul ?:)

despre rautate

Mami e cea mai buna persoana din lume. E foarte serioasa mereu si tocmai d-aia pentru unii pare rea. E un tip in oras caruia ii dau mereu capsune. Trece intr-o zi pe langa mine si mama. dinainte o atentionez. Vezi sa zambesti la baiatul asta. E dragut. Ii dau eu mereu capsune.
Buna ziua. Buna - spune el cand trece pe langa noi.
Eu "Bunaaa". Mama: "Buna ziua!"
M-a si enervat. Ma enerveaza cand zice "buna ziua":)

Pana mai anii trecuti ma enervau unii prosti prin oras. Se pare insa ca ultima luna din varsta de 24 de ani mi-a adus o schimbare. Ok a inceput cu ianuarie 2013. Niste prosti s-au luat de mine. In orasul asta-s destui. Slava domnului ca sunt si oameni buni si destepti, cu bun simt si 7 sau mai multi ani de-acasa.
Vreo 2 barbati si 4 femei s-au luat in bar de mine. Nu o sa le zic meseriile tocmai pentru ca nu stiu daca cineva e interesat de soferii de tir (de altfel meserie ok - depinde acum de bunul simt daca il ai sau nu) sau femeile care, in principiu nu muncesc nimic. Nu le vezi niciodata la munca insa au extensii, unghii false, toace (ele habar n- au ca pluralul "toace" nu-i corect), haine dintre cele mai scumpe si haur. Mult haur:) "Munceste mama, tata, in strainatate" - ar mai zice unul. La naiba ca parintii sunt tot in oras si abia au ce manca. Mda...

Ajung acasa plansa de nu mai pot si mama...mama se duce la bar. Pentru cine nu stie mama care are aproape 70 de ani. Mami, te rog, sa nu ti se faca rau! Cred ca X o sa te bata!
S-a dus si a stiut ce si cum sa vorbeasca. Prostii aia care se cred smecheri si se iau in gura cu oricine au facut ochii mari si s-au uitat lung. Un cuvant n-au scos:)

Mami e o pufoasaaaaa si o dulce. Respectivii nici nu prea s-au mai luat de mine. :) Intr-adevar se uita urat cand ma vad. dar de ce m-ar deranja lucrul asta?:)))

Mai ramasese un lungan de 2.5 m din care 50 cm avea nasul si 2 m corpul :))) Mama mi-a zis ca pur si simplu sa-l ignor. Apoi am realizat eu ca asta-i lucrul ideal. 1. Cum naiba sa ma cobor la mintea lui? 2. de ce dracu s-ar lua o femeie de 1.65 m si 52 de kg la cearta cu unul de 2.50 m si nu stiu cate kg???
Ma striga numai ditza ditza! 
Asa-l cheama pe prietenul lui de care ma leaga cateva zeci de iesiri in oras. In orase de fapt :) Simteam ca turbez. Si-apoi...
Hmmm ditza e un tip foarte linistit, timid, iubit cam de toata lumea, foarte respectat, destept si castiga cam 6500 de lei luna de luna. CHIAR MI-AS dORI SA FIU dITZA!

Si vine ultima luna din primul sfert de secol din viata mea. (24 de ani si 11 luni adica). Merg intr-o duminica pe la munte cu un tip, apoi bem un ceai in bar, apoi mergem pe la cariera pentru a vedea luminile orasului. INtr-o seara (dupa ora 12 de fapt) ne aflam in dreptul parcului din oras. de la restaurantul din apropiere iese lunganul de 2.50. doamne ce penibil! Asta o sa ajunga sa strige dupa tine ditza ditza! Cum sa isi permita sa ma strige asa? Pai crede ca imi arde mie de astfel de glume? Ma stie prea bine si nu isi permite sa faca glume de 2 lei cu mine.
Tipul de langa mine avea atat greutatea cat si inaltimea asemanatoare cu ale mele. Apare lunganul, il saluta, ma saluta si pe mine si nu ne zice niciunuia altfel fata de cum ne cheama.
A trecut jumatate de an. Ne-am mai intalnit de multe ori. Lunganul, pentru prima oara dupa 15 ani (aproximativ) nu mai zice absolut nimic. Ba chiar am stat 4 persoana la aceeasi masa (de vreo 3 ori). M -a rugat sa le fac poze cu telefonul lui. Ma-ntrebam oare ce se intampla.
Trece o vreme si ma intalnesc cu unul dintre prietenii lunganului. Ii povestesc eu totul si imi zice: Pai normal ca daca te-a vazut cu X nu se mai leaga de tine/
Pai unul are 1.65 celalalt 1.95. Unul are 55 de kg celalalt 100 zic eu.
Importanta nu e nici inaltimea nici greutatea. Important e cine stie sa dea cu pumnul. Iar tipul de 1.65/55 se pricepe foarte bine.
He he bine de stiut zic. Intr-o lume rea e neceara rautatea. Intr-un oras ca Sibiul cu siguranta nu mai e necesara rautatea dar zic...cat stau pe aici sa fiu si eu rea!

Il cheama daniel. A avut o relatie frumoasa, s-a despartit, am iesit asa, ca amici. Acum are aceeasi relatie dinainte. M-a mintit cu niscaiva lucruri care m-au durut. Am stiut de la inceput, inca de cand vorbeam toata ziulica faptul ca n u pot sa am o relatie cu el.
Tocmai pentru ca nu am avut nicio relatie ca a lui nu am putut sa realizez cat de repede au trecut sentimentele.
Am stiut ca nu pot avea pe viitor o relatie pentru ca e un tip foarte misto si nu pot sa ii fac eu dezordine in viata unui om atat de ordonat.
Stiam ca a fost mult timp cu o femeie pe care o consider frumoasa si oricat de narcisista sunt eu...ma consider draguta si atat. NU FRUMOASA! Am stiut ca nu pot concura cu ea nici la frumusete, nici la viata sociala si in general la nimic.
Nu am vrut sa il fac sa se chinuie...in general o relatie cu mine e cam...chin:)
Batea niste apropouri (ok nu apropouri ci direct:) ) la piscine si plaje. Nu. Nici ca amica nu puteam sa merg cu el. Pentru ca... pentru ca!!!

Fata ce ma fac? Omului ii place de mine, mie nu imi poate placea de el. El tocmai ce-a suferit de curand. Nu pot sa-l ranesc si eu. Mi-e teama ca o sa fac asta. Oare ar trebui sa nu ii mai raspund la mesaje? O intrebam pe o prietena.
Mi-a zis ca e mai mult de atat. Posibil sa nu imi doresc ceva cu el. In principal pentru ca ma tot cauta el iar eu nu suport asta. Mie imi place ca eu sa il caut pe el. dar ca sunt Ana. Si sunt magulita de lucrurile pe care le face el:) Nu ma gandesc la raul lui pe viitor. Ma gandesc la binele meu in prezent. Mda cred ca a avut dreptate tipa respectiva:)

El mi-a zis ca un singur lucru ma roaga. Sa nu vorbesc despre EA. In rest sa vorbesc orice, despre oricine. Cam 2 saptamani am repetat ca o moara stricata urmatoarele:  doamne fosta ta iubita e atat de frumoasa! Niciun barbat n-ar renunta la o asemenea tipa. S-ar ruga de ea in genunchi sa nu se desparta.
doamne ce sexy e fosta ta! Si cu stilul ei dragut.
doamne e atat de deschisa la o gramada de lucruri!
doamne e minunata!

Apoi s-au impacat :) Habar n-am cand. :) M-a deranjat foarte tare ca m-a mintit cu niste lucruri. Si ca a promis niste lucruri. Nu se termina lumea pentru ca un om pe care l-am vazut de 2 ori in viata a mintit. El, in schimb asa a considerat. Ca se termina lumea pentru mine. :) Si mai rau...El stie ca iubita ii e foarte geloasa si nu are voie sa aiba prietene. de asemenea stie ca si eu stiu lucrul asta. Azi imi zice "Ramanem prieteni numai te rog nu imi face rau!"

1. Prieteni? Adica cum? Trebuie sa imi fac schimbare de sex? Ca prieteni gen el tip si eu tipa nu putem sa ramanem.
2. Ramanem prieteni. Hmmm ramanem prieteni si nu mai suntem...CE? Pai am fost vreodata altceva?:)))
3. Repet. E un om minunat. de un bun simt si o educatie si timiditate si asa, soft :) el foloseste pentru termenul "partida de sex" expresia "partida de amor" iar pentru altele ...pur si simplu pe altele nu le rosteste ci se exprima spunand "imi creste ritmul cardiac":) E foarte grijuliu si scump :) Totusi daca a simtit intentionat ca are nevoie pentru cateva saptamani de altceva sau pur si simplu lucrurile s-au intamplat fara intentia lui, de ce as vrea sa raman prietena cu un om care 1. n-are voie sa aiba prietene 2. cu un om care m-a mintit si care nu si-a putut respecta niste promisiuni?

NU! NU VREAU SA RAMANEM PRIETENI!!!!

Sa vezi circ ce iese!! o amenint eu pe mama vara trecuta. Peste o luna oricum plec din judet asa ca imi permit sa imi dau hainele jos si sa................! (la figurat bineinteles) Incepand de azi fiecare om care a strigat dupa mine o sa vada de ce-s in stare. Mama s-a suparat. Eu am plecat.
M-am dus la bar, am baut un suc, am revenit. Mama era in curte. Gata! Am rezolvat! Sunt o rea! La fel ca tine! Stii tu, acum cateva luni cand te-ai luat de aia in bar si ca atunci cand te-ai luat de  prostul care comenteaza despre familia noastra in trenuri! Reaua mea mica!!!
A inceput sa planga! I-am spus ca am glumit si nu m-am luat de nimeni. Ca am baut un suc in bar si ca ea oricum nu e rea. :) Mi-a explicat de ce nu vrea sa fiu rea. M-a durut ce a zis.  dupa cateva zile vorbeam cu ... ditza! Omul care ma considera un copil rasfatat :) I-am povestit si mi-a zis ca o sa fie ok. Ca nu rezolv nimic fiind rea. Ca lunganul si prostii lui nu s-au luat de mine cand strigau ditza. Ca nu trebuie sa fiu rea si ca in grupul lor (de tampiti) cand unul iese cu o tipa ceilalti fac misto. Nu de ea ci de EL...El membrul grupului:)

Revenind la daniel...am vrut sa il testez pe un prieten de-al lui. Pe Alex:) I-am zis aseara ca voi face circ. Ca voi face in asa fel incat iubita lui daniel sa afle de toate mesajele si conversatiile avute cu el. Ca o sa regrete ca m-a mintit. La naiba nu ma stresam deloc de fapt. Eram in pat si ma amuzam copios de ceea ce scriam.

Azi apare daniel pe facebook. Nu mai aparuse de mult timp. Hmmm cum o fy aparut tocmai azi habar n-am. (mda, sunt ironica). Nu i-a facut placere sa vb cu mine sunt sigura. In primul rand cui i-ar face placere sa vb cu o persoana cu, care "n-are voie"? In al doilea ce om adora sa se  roage de un altul gen "dar te rog nu-mi face rau?" El a facut asta mai bine de 30 de minute.

Eu...de aseara!!!! pardon...de vreo saptamana si ceva mi-am dat seama ca nu i-as putea face omului rau. Pentru ca ... ador sa dau senzatia ca-s SCORPIE. dar sunt mai rau decat cel mai sperios iepuras :)
Chiar vrei sa imi faci rau?
Imi pare rau.
Atunci nu imi face rau. Se poate?
Vrei sa imi faci rau?
de ce?
Atunci spune-mi ce rezolvi daca imi faci rau.
bun. Considera-ma mincinos dar ce rezolvi daca imi faci rau?
Si daca te rog frumos, poti sa nu imi faci rau?
Ce ai vrea ca sa nu imi faci rau?
Nu imi mai face rau, te rog frumos.
dar am crezut ca pot avea incredere in tine.
Cum sa te conving sa nu imi faci rau?

I-am tot zis. Ca fac rau pentru ca imi place, pentru ca m-a mintit, pentru ca asa am eu chef, ca poate sa faca orice lucru dar eu tot o sa ii fac rau.
Ii plac inghetata si ciocolata in aceeasi masura in care imi plac si mie. I-am dat exemplul asta. Unora dintre oameni le place foarte mult circul :) Asa cum lui ii place ciocolata. Are o ciocolata - de la firma lui preferata. Cum ar reactiona daca cineva vine si ii zice "nu manca ciocolata. Ce rezolvi daca o mananci??"
In principal nu rezolva nimic (da, stiu...aduce o stare de bine. Trecem peste asta). Si totusi o mananca. Pentru ca ii place ciocolata.
:)
I-am spus ca joi o sa fie ziua in care ii fac rau.

Si repet...stiam de 2 saptamani ca nu o sa fac nimic. Are prea multe calitati pentru a-i face rau. Pentru el, femeia care ii e alaturi e cea care il face fericit, care ii accelereaza bataile inimii, e o frumoasa si o dulce. Si mai ales nu conteaza ca are forme misto si abdomen plat. Conteaza felul cum e inauntru. El asta iubeste inainte de orice forma a corpului :)
Eu sunt constienta ca ii pot face rau. El e constient ca ii pot face rau. El e constient si de faptul ca SIGUR O SA II FAC RAU!

Nu...pentru ca inainte de a fy rea ...sunt buna. Rea sunt la facultate sau cu oameni pe care ii am in preajma fara sa mor de dragul si dorul lor. Rea sunt cu oamenii care sunt oameni si atat. Cu un om drag si bun nu o sa fiu niciodata rea:)

da. Andreea avea dreptate...e magulitor. Sa se roage un om minunat de tine "te rog, nu imi face rau. Fac orice. .. bla bla bla". Tocmai de-aia nu o sa il las pana joi sa se chinuie si sa se-ntrebe ce dracu o sa fac.


Pur si simplu nimic! Si nu era nevoie sa se roage de mine. Nu era nevoie sa imi zica nici macar "buna, ce faci". Era nevoie sa ma cunoasca intr-adevar, sa realizeze ca-s misto si ca nu i-as face rau. :)